Dreams are renewable. No matter what our age or condition, there are still untapped possibilities within us and new beauty waiting to be born.

-Dale Turner-

vineri, 31 decembrie 2010

Reach the Universe -2011

imi arunc niste ultime ganduri diminuate de somnul pricinuit de zile intregi fara somn. un inventar al celor 12 luni trecute ar fi atat de banal incat sarim peste. am ramas in urma cu mult, dar simt ca s-ar putea sa revin cu putin efort. si prin asta vreau sa spun ca, desigur, a trecut prea repede. da, toti zic asta, multi dintre ei chiar afirma ca nu stiu cand s-au scurs atatea zile; eu imi dau seama. in tot cazul, nu avem puterea de a ingheta timpul asa ca trebuie sa facem si noi ce putem. se deruleaza in mintea mea filmul ultimului an, un an mai altfel, ca toti ceilalti. aprind veioza amintirilor si discern. sa nu uit sa ma gandesc la dorinta pe care mi-o voi pune la miezul noptii sau la prima imbratisare. deja ma vad peste cateva ore tinand paharul de sampanie in mana, inconjurata de cei mai apropiati si mai buni prieteni, care au fost langa mine de la primul 12 noaptea al lui 2010 pana la ultimul si care vor mai fi si mult timp de aici inante. toti vor incepe numaratoarea inversa si cu o bucurie practic nejustificata, dar fireasca. va fi dovada trecerii ireversibile a timpului, dar realitatea se va pierde sub urarile de la multi ani si sutele de mesaje trimise, care vor bloca retelele. ma gandesc acum la artificii- ma sperie, dar imaginandu-mi scenariul trecerii in urmatorul an, ar putea sa simbolizeze aspiratii, incercari de a ajunge la un ideal si zgomotul acestora cand ajung sus, pe cer, sa fie punctul culminant al drumului spre ceea ce ne-am propus. sunt un simbol al inaltarii la urma urmei.

inca vreo 8 ore..e totul terminat ca sa o poti lua de la inceput?..sau nici nu te-ai gandit?

suntem atat de mici in universul asta... sa ne bucuram, dar, de ..ceea ce a ramas.


Iar noi mergem la Ralu sa ne incretim parul. La multi ani linistiti!

vineri, 24 decembrie 2010

Catatonya.


Timpul se nulifica.
Spatiul se nulifica.
Aerul se nulifica.
Sansele se nulifica.
Spiritul se nulifica.
Sentimentul se nulifica.
Intr-o zi am sa nulific si oamenii. Oamenii merita nulificati. Merita..
"Cand?" Nu stiu exact cand, dar cert e ca mai e ptuin pana la marele nimic.
"Ce e cu tine?" Aud des si ma enerveaza (hai, manutele sus!). Parca as fi bolnava. Sunt pe picior de plecare. In seara asta am sa ma uit pentru ultima data la ceea ce obisnuia sa fie viata mea. Reactia va fi spontana; nu pot sa o anticipez.


Nepasarea ia amploare.
Oh, and thank for bringing me to Catatonya.
Pun capat si acestei zile.
Craciun linistit!

vineri, 10 decembrie 2010

♥.


I think we should try. I think I could need this in my life and I think I'm just scared, that I've done too much, but I know that there's a little bit of something me, in everything you now.

joi, 9 decembrie 2010

You think I'm weak - but I think you're wrong.

I'm scared that I know too much..
@Roxana .
Multumesc, Roxi.

miercuri, 1 decembrie 2010

Nouăşpe? Nouăşpe cum?


19:37.
23 de minute şi atât. Atât am să-l mai aştept. După, o să plec şi o să încerc să nu mă uit înapoi. Oamenii trec şi se uită lung la mine. Am rochia pătată şi pielea murdară. Văd în privirea lor cum se întreabă pe cine aştept. Dar ce rost are să le spun? Oricum nu le-ar păsa. Sunt doar curioşi şi ipocriţi.
Rememorez corpuri uzate şi energii false; am faţa colorata de artificii si sunt strânsă mult prea tare in braţe- mă sufoci!
E prea târziu si a-nceput sa ningă.. Vreau să ştie toată lumea că ninge; dar ei dorm, n-au credit, retele sau net. Ei niciodată n-au. Niciodată nu. Iar cei care au, nu sunt niciodată multumiţi şi dispar, nu se ştie unde, dar nu vor mai fi găsiţi niciodată. Asta a fost alegerea lor.
Ce linişte e...
Ce caut aici? Pe cine aştept? Cât e ceasul?
Opt.
Vântul m-a împăştiat în toate părţile. Nu ştiu ce mai fac aici. Mă ridic şi deşi simt că nu ar trebui să fac asta mă uit şi aştept câteva secunde. Dar nu e nimeni... Plec. Ninge. Şi fulgii de afară spală zăpada din mine; şi îmi curăţă rochia şi pielea.
Pe lângă mine trece un străin. Pare disperat şi tot strigă un nume. Îmi pare cunoscut, parcă l-am mai auzit cândva. Mă opreşte şi mă întreabă dacă am văzut-o pe Ea.
- Da, acum 23 de minute Ea înca era acolo, îi răspund după care paşii mei se opresc din plâns. Plec fără să mă uit înapoi, lăsând dâre de curcubeu pe asfalt în urma mea.






joi, 18 noiembrie 2010

Et in arcadia ego.

O zi intunecata. “Ce urat.” ai spune. "Nu se mai opreste ploaia?"Nu mai. Ploua cu stropi mari si era prea frumos ca sa nu iesi si sa canti si dansezi. Dar voi, jalnici ascunsi sub umbrele cu mesaje cretine, nu puteti sa vedeti si altceva. Voi nu vedeti in profunzime, si as putea spune ca e un blestem. O, da! Sunteti blestemati sa vezi doar exteriorul. Cum nici noi nu vedem decat scoarta copacului fara sa stim cati ani ascunde in interior. Singura cale de a afla este taierea copacului. Ar fi o idee. Sunteti urati, provocati dezgust si nici ploaia parca nu va mai ploua.
Amicul P.
Dragul Amic P., e mereu acolo afara sa te duca in brate, sa-ti vorbeasca incet si sa rada la glumele proaste pe care le faci. Ciudatul amic P. . Buna!
Si tu, draga mea, nu crezi ca intreci masura? Nu crezi ca ai prea multa incredere? De ce renasti? ti se pare ca esti o pasare Phoenix, sau ce?!
Pana atunci nou ne continuam jocurile postesti si copilaresti. Cine esti tu?!

Amice-asculta!

duminică, 14 noiembrie 2010

From fall to fail.

"Şi e aşa de frig.. Nu e nimeni aici. Şi e aşa de frig..Suntem singuri aici şi suntem morţi.."

Daca nu ai un raspuns am eu intrebari:
"ce-a mai ramas?"
Ia-ti o lanterna si iesi afara, acum. Si vezi sa nu ajungi sa-ti spui "credeam ca stiu", caci zic eu ca e oricum neplacut si deloc comfortabil.
Zvarcoleste-te bine, si dupa, suna-ma. N-o sa adorm, promit. Multumesc ca m-ai ascultat. Poate nu m-ai inteles; nu e problema mea, caci e randul meu sa fiu rea si egoista.

joi, 4 noiembrie 2010

Get out! Leave! RIGHT NOW!

M-am saturat de tine. Tie iti place cum iti vorbesc, cum te privesc, cum te evit? Tu ignori sau pur si simplu nu realizezi?
Faci aceleasi greseli iar si iar si iar si eu nu mai vreau sa fiu acolo. Nu meriti, nu mai are rost.
Am plecat.Ma asteapta inca o speranta de a se face mai repede seara. Daca citesti, daca intelegi si daca poti, fa o schimbare!
I won't break, I won't die. I'll just change.

Sunt mai usoara.Sunt plina de contexte si imi doresc o masca de culoarea pielii.Si ce daca?

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Old friend, friend.



Hei! Tu de colo! Da, tu! Aseaza-te o clipa langa mine, pe bordura asta prafuita. Aşa. In zilele astea e mare lucru sa te bage cineva in seama.
Stiu, cam arde soarele aici, nici urma de umbra, dar uite, mai am in palton o gura de bere, am deschis-o mai devreme. Haide, nu te sfii acum, da un gat! Ei, cand eram si eu de varsta ta aveam vise mari... Da... Razi tu razi Harap Alb, dar rapciugile astea de haine au fost si ele bune odata, cine mai stie cand. Cat despre barba asta jegoasa, nu prea am ce-i face. Ma spal in Dunare, in apa-n care tu .... nici nu-ti mai aduc aminte..
Mai bine da-mi si mie o tigara. Asa. Si vino mai aproape, ca nu prea te aud bine.

Ne-a fost dor de noi.

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Ceai?

Roşu.
Peretele era roşu, cu o reclamă la o bere scumpă.
Cafeniu.
Mesele, pătate de scrum din scrumiera albă care era prea plină.
Negru.
Ceaiul. Mirosea a scorţişoară si rom.
Alb.
Ziarul, cu aceleasi ştiri de dintotdeauna.


Walk away.

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Si raceala ingheata, ochi albastri!


Visul meu cu ochi albastri… "Am pasit printre sentimentele unei fete imune la realitate."
Mi-am pus castile si am inceput sa merg spre "locul meu". Era cladirea aceea neterminata din centrul orasului, cea inalta din care vedeai lumea agitandu-se, masinile formand lungi coloane, civilizatia aceea fara sfarsit. Si cand ploua, mai ales atunci, iubeam cum se se spala orasul de oameni.
Cand am ajuns pe acoperis, am vazut un ghiozdan. Ma intrebam cine ar fi venit la ora aia aici si era pentru prima oara cand imi simteam locul invadat.
" OH! Cine e baiatul ala?" voiam sa ma enervez, dar pana si asta mi-era lene sa fac. Am ramas in spatele lui si il priveam cum mazgalea ceva pe o foaie.
" Frumos…" am spus eu incet. A tresarit si ma privea cu niste ochi mari si uimiti, albastri si limpezi ca un ocean. Am zambit potolit si am lasat capul in jos. Ma privea insistent si incerca sa zica ceva. I-a sunat telefonul, s-a intors cu spatele si eu am disparut.

Carare deschisa cu capat de ignoranta care surade si se uita atent incercand sa ghiceasca la ce te gandesti.

Ne vedem vineri! (Vreau sa vii vineri..)

sâmbătă, 25 septembrie 2010

They're my best friends- best of all best friends!

Azi am invatat ca mersul la baie e periculos; mai ales iesitul din baie. Pentru ca puteti gasi in hol, cand iesiti, 12 copii cu zambete pana la ceafa, iar tu sa ii intampini cu o fata gen "sala 23", pentru cunoscatori. Dupa o noapte cu mesaje gen "nu voi raspunde la telefon pana luni. nu sunati decat daca e urgenta, nu vreau sa stiu de nimeni." cel mai bun remediu sunt, ca intodeauna, tot ei- plus un fim Harry Potter (fiecare cu obsesile lui), un tort facut 'in casa' la Chip si Dale, un ceas englezesc, un lantisor instelat, o sticla cu chestie verde, 'fulbal', țușca si multa multa iubire.
Uneori mi se intampla sa vreau sa mor … dar imediat imi reamintesc ca am cei mai minunati prieteni din lume si ca i-as dezamgi enorm facand vreo prostie.
Inca nu stiu ce sa zic; si suna stupid, dar e.
Nu stiu ce altceva sa fac decat sa ma uit la cele multele poze si sa va multumesc:
Lya, pentru ca stie sa organizeze cele mai tari petreceri supriza, pentru ca minte fenomenal, pentru ca a fost cu mine cand s-a miscat pentru prima oara si pentru ca e prietena mea cea mai buna.
Cristi, pentru ca are grija de mine, pentru ca e in stare sa faca orice ca sa ma vada zambind, si pentru ca imi e prieten.
Bonty, pentru ca are o fata de ''oh my God", pentru ca pleaca cu mine noaptea in peregrinari, pentru ca imi gaseste baieti cu ochi albastri si pentru ca stie sa aiba mereu ultimul cuvant.
Criss, pentru ca e mereu sufletul petrecerii, pentru ca primeste cu entuziasm orice prostie zic, pentru ca e sincera si pentru ca ii plac esarfele mele.
Dyd, pentru ca e al meu mann, pentru ca da cele mai tari maximuri posibile, pentru ca ma suprinde mereu, pentru ca e alaturi de mine si pentru ca ma iubeste.
Anca, pentru ca imi zice mereu ca sunt frumoasa, pentru ca ma gaseste mereu cand plang sau sunt suparata, pentru ca e adorabila mereu.
Raluca pentru ca e pestele meu preferat, pentru ca a alergat kilometrii intregi cu mine prin scoala, pentru ca stie mereu ce sa zica, pentru ca ''e o nesimtita", si pentru ca Pi*dy te iubeste.
Alexandra pentru ca ma accepta asa dezordonata si ametita cu msunt, pentru ca se uita mereu cu multa dragoste la mine, pentru ca imi e mereu alaturi si pentru ca ma consoleaza intr-un mod aparte.
Miruna pentru ca e mama mea, pentru ca e mereu realista, pentru ca are cele mai neasteptate reactii posbibile, pentru ca are mereu grija de mine, pentru ca pot sa o sun mereu sa-i zic ce am pe suflet, pentru ca stie sa dea cele mai bune sfaturi, pentru ca ma asculta, pentru ca e acolo pentru mine si pentru ca o iubesc tare tare.
Razvan pentru ca e Kevin in primul rand, pentru ca e special si adorabil, pentru ca il iubesc, pentru ca imi zice "Heeeeeey" asa cum numai el stie, pentru ca ma cunoaste mult prea bine, pentru ca imi intelege fobia cu 23, pentru ca e mereu acolo cand am nevoie de el, pentru ca e el.
Radu pentru ca zambeste mereu, pentru ca e prima persoana la care ma uit in fiecare dimineata cand intru in clasa si pentru ca a reusit sa-mi fie prieten atat de multi ani.
Dragos pentru ca mi-a pus stele la gat, pentru ca imbratisarile lui au efect de medicament, pentru ca sunt "unitatea de masura a lucrului mecanic" a lui, si pentru ca a rezistat atatia ani cu mine.

Speechless. Multumesc. Sunteti fantastici!♥


vineri, 24 septembrie 2010

Povestea oricui- 24.09.2010


A inceput acum trei ani. A fost sclipirea din ochii unui copil atunci cand cere o jucarie sau zambetul cerului de dupa ploaie sau chiar sunetul ploii intr-o dupa amiaza tarzie sau rasuflarea greoaie a unui batran la caderea noptii. A fost cerul si norii si soarele si ploile de vara. Ai venit ca un rasarit din acelea care iti incalzesc privirile si iti topesc sufletul. Ai fost cel mai minunat apus si cel mai cald suras pe care l-am vazut, iubitul perfect cu chipul perfect si transparent. simplu. O furtuna si-apoi calmul de dupa ea, valurile ce spargeau marea si adierile ce o linisteau.
Eu eram marea, goala dar plina de temeri, pe care ai reusit s-o potolesti numai privind-o. Pe care ai sarutat-o ca pe-o ploaie usoara. Pe care ai facut-o sa-si scuture valurile, tremurand.
Imi dadeai parul la o parte si-mi spuneai povesti ori ma faceai sa rad. Imi opreai timpul in loc numai cu doua cuvinte si erai magic.
M-ai invatat ca orice ploaie isi are sfarsitul in razele soarelui si ca orice zi se-ncheie cu o noapte. Ca fiecare iarna incepe cu ultimele zile de toamna si fiecare sarut e-o despartire. Fiecare eu se termina in tine si fiecare tu incepea din nimic; brusc, dar de nerefuzat. Ca zilele nu sunt altceva decat prelungiri ale noptii si ca noi nu suntem decat o prelungire a unui cer plin de stele.
ai fost tot ..

joi, 23 septembrie 2010

Mi-e dor de tine. (La revedere!)



Mi-a zambit.
Avea ochi de copil si zambetul ii era cald si frumos.
Era fraged. Era proaspat. Era asa cum doar copiii sunt – cald, deschis, sincer.


A plecat.
Am alergat prin noapte sa il prind.
I-am furat o atingere de mana si o imbratisare in mijlocul strazii. Asta e tot ce-mi amintesc.

Si… i-am furat zambetul, caci azi, acum, zambesc cu zambetul sau, iar ochii mei au devenit senini, intocmai ca in vremea copilariei.


A plecat.
Probabil n-am sa-l reintalnesc prea curand, caci a inceput toamna.

Dar ii port zambetul prin lume si ii las pe toti cei ce ma intalnesc sa il fure de la mine. Este destul pentru toata lumea!


Cand vei vedea ca toata lumea zambeste cu zambetul tau, sa stii ca eu ti l-am furat si l-am raspandit in lume.
Iarta-mi, te rog, gestul de a-l fura. Mi s-a parut, pur si simplu, irezistibil… Caci ti-am iubit zambetul de cand ti l-am zarit!


Of, daca-ai sti cat de dor imi este de zambetul tau!

luni, 13 septembrie 2010

Just promise me we'll find better days!..13 sept. 2010.

Am mai tras o data aer in piept pret de 5 secunde si am simtit cum incepe sa-mi vajaie capul. Am clipit si am inghitit cu noduri. La ce bun, m-am gandit, sa intru in fibrilatie inainte sa apuc macar sa intru in Sala Mare?
M-am mai uitat o data in spate. Ultimele clipe de liniste.
Apoi, am mai facut un pas si am intrat in groapa cu lei.

Despre scoala m-am mai plans si aici .
Going Back to the corner where I first saw you; gonna camp in my sleeping bag I'm not gonna move..





It's almost cold, but not cold, it's windy and cloudy.

marți, 31 august 2010

I feel likespring when summerends and fallbegins.


hei Flaum, hai sa fim deprimati impreuna; sunt atat de tradata de vara, incat nici parul nu mai are aceeasi culoare.. ma gandesc sa ma tund.
hei Manninrollstuhl, nu vrei sa urci la un pahar de vin rosu? e cam dezordine in ultima vreme pentru ca in camera mea s-a mutat un paianjen si nu-mi permit sa-l deranjez cu led zeppelinurile mele la cutie.
hei Mannmittassetee, nu vrei sa urci la o doza de bere? poate m-ajuti sa compun al cincilea anotimp si sa-l distribui gratuit consumatorilor de nopti albe in loc de mesaje de dragoste intre un junghi si-o migrena.
hei Zehe, nu vrei sa urci la o cafea? hai sa ne distrugem reciproc; oricum nu mai vorbeste nimeni cu tine in ultima vreme, iar eu nu sunt in stare sa leg doua cuvinte - fericirea e gratis degeaba.
hei Blumenhandler, nu vrei sa urci pana la mine? daca esti obosit am sa-ti trimit prin posta liftul iar daca-i parul suficient de lung promit sa-ti impletesc un blues intre etaje.

hei tu, respira-mi ultimele zile.


duminică, 29 august 2010

You cheat us when you feed us with the lie


Furie. Cel mai josnic si mai nedemn sentiment. Mi-e rusine. De mine, de voi. Cum poate furia sa transfigureze corpul, mintea, sa metamorfozeze fara regret cel mai frumos caracter. Furia creste… dar pe cat creste pe atat se dilueaza… asemenea culorii unei pensule inmuiata calm in apa menita sa curete, sa stearga, sa dea transparenta. Se imprastie ca o molima in unghiurile corpului si ajungi sa o simti in varfurile degetelor.. in firele de par. Furia e perversa si memoria o hraneste. Cand in minte iti vin din nou imaginile ce ti-au trezit furia, ea parca renaste si din acele adanci unghere simti o tresarire violenta, sarmanta care ii da putere urii sa incolteasca si sa semene venin. Dar nu, tu nu esti asa… stii asta dar nu te mai poate stapani nimic. Simti cum clocoteste sangele in aorte, cum vrei sa distrugi, sa te transformi in bestie, sa uiti de tot ce ai invatat, sa uiti ca esti om. Dar nu uiti. Nu uiti pentru ca stii ca te vei dispretui amarnic, stii ca nu vei ma avea curajul sa privesti oglinda fara teama ca se va sparge…
Am sa fiu atat de puternica incat sa pierd.
Explicatia succinta a teoriei abordate de oameni plictisiti: a fost sa fie.

vineri, 23 iulie 2010

Estesan pentru suflet- 23 Jul.

Zi abundenta in semnificatii? Nu ma plang. Scriu acum pentru ca urmeaza ca ceva sa faca lucrurile sa nu mai fie la fel. Dar nici uimirea, nici intrigile si nici chiar propria mustrare de constiinta nu-mi vor lua ceea ce am. Si ce? Vom trece cu totii prin asta, caci am primit dimineata mesaj cu "Nu te lasam singura!" si am fost brusc cuprinsa de speranta si gandri bune. Inca nu vreau, dar trebuie. Luand exemplu ora 12:07 care nu va putea fi repetata la nicio cerere a fiintei mele. Fiecare moment e unic si e cu atat mai frumos cu cat nu incercam sa fortam oranduirea fireasca. Atunci soseste in gara acel tren care duce departe pesimismul, lasandu-ma in formula mea initiala, cu bucurii de om simplu si roseata in obraji la fiecare cuvant al tau. Caci nu par, dar sunt o copila cu griji artificiale si cu cuvinte prea sarace pentru a-mi comunica sufletul.

Voi vrea sa fiu tinuta in rasete, voi vrea..

Ne vedem luna viitoare..voi vrea mesaje de ''Happy anniversary'' pe 28 iulie!

marți, 20 iulie 2010

Poate tu vezi verde albastrul meu


In acelasi loc ca acum un an, insa mai rau. Tot o privire peste umar, tot o imagine capabila sa prabuseasca. Ma intrebau daca mi-e rau. Mi-am pierdut cumpatul. Am uitat ca trebuie sa respir, sa misc, nu imi aminteam cum am invatat sa vorbesc. Daca ceea ce voiam sa spun nu corespundea sunetelor pe care aveam sa le scot?

Sa-ti spuna in lumea inchipuita ca pleaca si se intoarce imediat si sa-l vezi venind in realitate. Contradictie a legilor sfidate de inocenta fiintei. Timiditate in ascensiunea catre sublim.

Mocneste teama in mine si privirea-mi fuge peste minutele lacome de timp. Ore numarabile pe degetele unei singure maini presarate cu nesansa. Mi-e frica. Voi ajunge in fata inevitabilului si intampinarea se vrea demna. Imi repet cat de important este si cautand argumente pentru aceasta credinta, mintea dispera si eu pierd ultimul vag argument. De ce? Si de ce ma intreb care este motivul? De ce imi pun problema unui motiv? Aprofundez lantul secventelor propriei psihologii in scopul de a uita de frica pentru derularea inca viitoare. Va fi asa cum mi-am imaginat?

Anul trecut goneste si e la cateva minute distanta de pragul finalului. In urma sa a lasat atat de multe.. Azi ar fi trebuit sa-ti spun.. Acum n-o sa-ti mai pot spune deloc..

marți, 13 iulie 2010

Tu-du-du-dim.



Jul a prins mingea de la Daniel. Si-o arunca, culmea, cu tinta spre Lya, mami (cand va termina cu clatitele), Diana si Dali.

luni, 12 iulie 2010

I'm no fool, I'm just upside down!

Esti realizata atat de bine incat te admir pentru cat de bine poti sa cultivi in mine dispretul. Dar cate oase nu inghit multi pana sa ajunga sa nu-si mai doreasca sa vada peste? Faci parte din categoria celor care trebuie sa convinga ca cei prosti sunt indispensabili pentru taria de caracter a celor de tabara opusa..
Provoci cicatrici superficiale, ale carei dureri au proiectii care se vor resimti si peste ani. Din ce cauza? Din cauza celor doua persoane pe care le consideram si care repeta un nonsens de-o vreme? Ca toti gresim, ca este rautate, mai putin important, ar trebui sa ne respectam, sa scrasnim din dinti sau poate nici macar atat, stiind ca se mai intampla si uneori o si meritam. Platim cu totii greseli precedente. Pot accepta ca tu sa-mi faci asta, ca ea a a fost nascuta cu scopul de a ma abate de la firesc, dar nu pot tolera ideea ca nu vei fi nici azi aici pentru mine dupa toate zilele in care as fi asteptat un cuvant. Ma amagesc zicandu-mi ca poate daca timpul ar inceta a ne mai alerge cu atata dusmanie, am avea mai multe prilejuri sa nutrim o idee de regret care ar putea lipi, cu prag subliminar, ceea ce intr-o clipa am facut praf, fara motiv, doar ca afirmare de personalitate(intr-o cavalereasca maniera,de altfel).
Asa ca fa-ma sa inteleg de ce vrei sa dai explicatii unui fapt a carui desfasurare a fost pe cat de paralela de tine posibil...Nimeni nu are nevoie de un asemena ajutor si nici de cineva care habar nu are si vocifereaza despre masa de experienta avuta,cand de fapt..niciunul nu ne dam seama cat de mult inseamna sa fi trecut prin ceva cu adevarat grav.Sunt atatea probleme de ultim grad de urgenta,pe cate capete intalnim pe strada,in case sau in nori...

Artistul responsabil de finisarea sculpturii dupa chipul meu primeste o imbratisare care are drept raspuns un zabet devenit mare drept raspuns de afectiune:
Daniel Moisescu: juuul!
Daniel Moisescu: ce'aci?
Jul ..: danieel
Jul ..: bine, imi exprim frustrarile pe blog
Jul ..: tuu?
Daniel Moisescu: si eu!
Daniel Moisescu: nu e minunat?
Jul ..: daa!
Jul ..: eu scriu chiar acum
Jul ..: in direct!
Jul ..: cu tine
Daniel Moisescu: eu am scris la 14:14.

Vineri plec la mare si nu ma mai intorc.

sâmbătă, 3 iulie 2010

Ignorance is your new best friend.

As pastra ante-ziua respectiva fara sa vreau sa inaintez, sa fac riduri sau sa realizez cat de naiva eram chiar si cu cateva luni in urma. Sunt in cautarea somnului pierdut, astept minunile in care cred pana in punctul in care sa renunt si astunci sa se implineasca toate. "Prietenul tau este dragut". Inchid ochii in balans disproportionat, simtind timpul cum imi ingreuneaza postura si ma infricoseaza.
Iulie, merg mult pe jos, mi-e frig, rad cu toate ca nu ar trebui. Singurele satisfactii recente mi le-am autoprovocat, la fel ca si cele de efect advers.
Maine daramam si simbolul care mi-a adus nefericita fericire. Azi nu mai am probleme, nu o sa consider ca te mai intereseaza,am transmis prin referinta si am putut pleca din camera cu pereti subrezi in care am vrut sa ma incui.
Ma confrunt cu dileme de ora 11, justificandu-mi mie insami absenta ta care fusese de fapt, toata ipoteza.Cum spuneam, exista permanent un donor si un acceptor si rezumatul e gata.
Vine momentul in care sarcinile pozitive devin negative si invers.
Sunt dureri ce nu cer alinare. Da, sunt! Sunt cele ce se hranesc cu umbra care incepe sa se joace cu minea mea. Si cer mai mult, mai bine, mai precis... si macina. "Intocmai"!
De ce pretuim aprecierile asimilate de momentele de cumpana?Privirea iti va fi restrictionata,visele delimitate.La fel ca ale mele. Fa-ma sa cred ceva ce a fost dintotdeauna imposibil. Ah,ce mi-as dori sa fac ceva ce acum nu am curaj. Solicit un sablon,o clona pasiva si impenetrabila.Eu vreau sa nu mai fiu in substanta mea.

sunt obosita, n-am dormit de 2 nopti si nici asta nu se arata 'dormibila', sunt suparata, ma doare capul, am luat un 8.50 si un 9 la bacul la romana, si e ceva care imi mananca toata energia si toti nervii si are nume propriu!
A, da..bonus! si vorbesc si singura.

joi, 1 iulie 2010

Atlasul remuscarilor non-self.

Cum se termina o zi care a inceput cu o sentinta? Ce intelege un om care citeste o persoana pe care nu o intelege? Ce-mi ramane dupa ce am facut curat in viata mea, incluzand ziua de ieri? Imi poate confirma vreo intamplare ca am luat sau nu decizia corecta sau voi pierde zilele pana la sfarsit cu intrebarea apasatoare daca am facut bine sau daca va fi bine de acum inainte. Si fara cuvinte prea complicate,cu problemele existentiale ale muritorilor de rand, ma bucur ca nu e, dar nu sunt in stare sa pasesc uitandu-ma inainte,fara sa plec instinctiv capul.
M-am saturat de mesaje scurte din care trebuie eu sa scot motive. Mi s-a stricat mouse-ul si capacitatea de a judeca limpede.Imi lipseste ceva ce nu am avut vreoodata. Macar toata luna, cand te vei uita la telefon, te vei gandi la mine.

Blesteme Perry ornitorincul!

marți, 22 iunie 2010

Pruna.

Mi-ar placea sa ma transform intr-un urias, sa fac doi pasi si sa ma asez in fata blocului tau. Sa te sun si sa iesi la geam.
De multa vreme mi-am propus sa iti scriu,insa niciodata n-am stiut de unde sa incep (nu ca acum as sti). Am prins acum cateva clipe libere, pe care m-am hotarat sa ti le dedic.
Voiam sa iti vorbesc despre prietenie. Despre prietenia noastra, despre prietenia intre oameni, despre prietenie in general.
Se spune ca prietenia e un lant, sau o funie. Daca prietenia noastra ar fi un lant, atunci mi-ar placea sa stam intre zalele acelea intotdeauna, pana rugineste lantul.Daca ar fi o funie, atunci mi-ar placea sa fie una din (douăș)trei fire. Primul fir sa fie increderea pe care o avem una in cealalta, al doilea sa fie afectiunea pe care ne-o purtam, al treilea lucrurile care ne leaga (unde nu pot sa nu mentionez: cutia de rafaello, ''flebletea'' ta, pre*-ul alb, skater boy, ''dotata'' de gaiu din ora de istorie, caloriferul nostru plin de secrete, cum ma strangi tu de cap, cum radem pe strada de nebune, ''globul'' de anul trecut, cum cantam la fanta madness, cum mergem la eurovision, cum esti pruna si mann si femeia pamantului, cum ai ajuns sa-l ovationezi pe omul cu care mereu te-ai visat batandu-te doar pentru mine, cum te iubesc! ) . Pentru ca orice prietenie trebuie sa treaca prin foc, pentru a fi durabila. Un diamant merge slefuit doar cu un diamant. Asa ca nu vad cum as putea sa ma lipsesc de sfaturile tale, nu vad cum privirea mea nu ti-ar mai putea reflecta zambetul, cum bratele mele nu vor mai sta in stransoarea alor tale.

La multi multi ani!!

Mein mann >:D<.

luni, 21 iunie 2010

Reconnect.

Nu pot azi. Si nici nu am chef sa pot.

Pamantul se despica in mintea mea si voi toti cadeti intr-un hau intunecat.Nu, nu. Nu veti simti cadere libera. Ar fi prea frumos, nu? Va va lovi in cadere fiecare cuvant ce a cauzat dureri celor care v-au iubit.

Azi am ucis orice speranta si imi vine sa rad de tentativele mele de a crede. Maine le voi invia pe toate,desigur, si voi crede din nou dar pana maine am de gand sa tes cel mai negru posibil cu cel mai mort chef posibil. Azi nu mi-e dor de nimic si nu mai vreau sa imi amintesc nimic. Orice frantura din ce inseamna realitatea mea ma calca pe nervi si sar ca arsa. Imi vine sa izbesc tot ce am in cale dar ma calmez incet, respir tot mai regulat ca sa imi umplu plamanii cu liniste. Nu am mai iesit din casa de vineri; si nici nu am de gand s-o fac. As vrea sa ma abandonez uitarii dar degeaba incerc. Fac variante de bac cu Liviu, ascult muzica si imi imaginez lumea noastra inchisa in limite de foc.Norii s-au adunat ca sa imi fure apusul. In fictiunea mea de azi nu exista astre. Las intunericul sa se aseze gros si greu.
Nu mai vreau sa plec. Nu mai plec.

miercuri, 16 iunie 2010

Al doilea meu meci, comoara si ploaie.


Apa de sus pana jos. Picaturi mari de ploaie stau in suspensie in aer; nu cad, le e prea greu sa se lase prada gravitatiei. In cerul rece nu mai au puterea sa urce. Doar sa priveasca orasul si oamenii, reflectand in infinite fatete liniile si culorile, descompuse in forme geometrice deformate apoi, care se imbina pana se confunda.
Stateam la o masa urmarind meciul Spania- Elvetia (al doilea meu meci!!) (dezamagire, cica) (lame zic eu acum): Lya suspina dupa Torres cel proaspat tuns, Radu imi explica ce e ala "offside", Alexandra vorbeste cu mine dar eu ascult muzica, Dragos se uita la mine, Razvan are probleme cu numerologia, iar eu cant cu Blue si in final atipesc.
Brusc, dintr-o data, instantaneu si all of a sudden se sting cele 4 televizoare puse unul peste altul; "Vine ploaia!!". Plecam. Incepe sa ploua. Urcam pe scena (teoretic) acoperita de la elice. Dar imi era foame si cum sunt prea adorabila ca sa fiu refuzata, am alergat cu totii prin ''ploaia torentiala, iuliaa!!'', spre Full House, caci imi era foame. Fleașca, da. Dar a meritat. "Arati ca la mare!". Da!
Later Dragos face belly dancing cu un prosop roz, ma intalnesc cu Radu care ma ia in brate (uzi, uzi), si cu fostul D (asa e, bine ca avem bustiere :)) ).
Viena, te iubesc. Fulgera si m-ai sunat sa ma intrebi daca mi-e frica. Hai acasa, Viena!
Acasa, sub cartea Michael jackson primita cadou, am o comoara!
Ma storc si joc cu Lya.

marți, 15 iunie 2010

Fata cu palma de aur.

(si da, am ajuns la concluzia ca asta e capul tau)


Hai sa incepem sa radem de liniste,intalneste-ma intamplator si vino respectand doleantele coincidentelor langa mine, fara sa privesti, lasa-ma sa te imbratisez, sa ma apropii, fara sa ma uit in ochii tai . Ma vad la tine in brate, ma vad inteleasa, libera sa zic/fac orice prostie stiind ca micuta mea Criss e acolo sa ma acopere, sa-mi dea o palma zdravana daca ma vede trista, sa ma lase sa fug dupa fantome prin oras, sa cante cu mine pe strada, sa ma asculte, sa zambeasca potolit atunci cand ma asteapta cate jumatate de ora intr-o statie aglomerata, sa rada de mine ca am uitat microfonul ''fanta madness'' in parc, sa-mi aduca scoica din Barcelona, sa rada isteric cu mine atunci cand ar trebui sa tacem, sa ma iubeasca. Si stiu ca desi e departe (oare stiu unde vine pe harta?:-?) ea se gandeste acum la noi cum incercam sa facem rost de credit si sa o sunam. Te iubim, draga mea! La multi ani!

vineri, 11 iunie 2010

Gata.


Era ultima saptamana de scoala. Ca in toti anii, il vedeam pe hol, pe un calorifer, cu privirea cand spre clasa, cand spre fereastra veche si larga. Doar statea acolo. Fara sa stie, avea locul lui; cel putin eu asa il intelegeam: holul alb al unei singure prezente. Exista in mine fara ca el sa observe.
Nu pot sa nu ma intreb cum ar fi fost daca nu ajungeam aici. Probabil m-as fi bucurat in plictiseala mea, mi-as fi numarat in fiecare dimineata pasii de acasa si pana in sala mare, m-as fi pierdut rapid prin vise. Intr-adevar …vise; asa au fost, dar nu regret. A trebuit sa simt sfarsitul, sa-l plang si sa-l uit in fotografii. Daca nu m-as fi rupt atunci de tot ce ma inconjura, ar fi fost mult mai rau. Mi-am impus uitarea; acum am necunoscuta; dorinta. Nu mai inteleg ce se intampla…
Pendula intre constient si inconstient. Din partea opusa a holului, locul de unde il observam tremurand, reuseam cu dificultate sa-i zaresc chipul in intregime; doar spatele incarcat de parul ondulat, saten si putin din profil. Mereu zambea cand saluta vreun cunoscut si ii facea un semn discret cu mana, insa la scurt timp dupa aceea il pierdeam. Si nu fizic. Doar ca ceva se transforma in el cand era singur.
Mi-am impus sa uit uitarea. Prezentul mi-a fost doar un nou chip al trecutului. Ce a fost, este. Iubesc..

marți, 8 iunie 2010

La multi ani, Pojo!


In 18 secunde, miros de mucegai,
Se raspandeste-n umbra si-n cana mea de ceai.
In 18 secunde, trag aer in plamani,
In 18 secunde, noi devenim batrani.


Cum stii tu sa-mi alungi orice nor atunci cand afara ploua? Cum stii sa-mi scrii poezii numai mie? Cum stii sa ma suni doar ca sa-mi reciti din Nichita? Cum stii sa-l expediezi pe Serban doar ca sa ma asculti cum rad fara vre-un motiv? Cum te enervezi acum ca tastez cand ma suni? Cum sa ma asculti noaptea plangand/razand/visand pana la 6 dimineata? Cum te iubesc? Cum sa pleci? Pai nu pleci!

Si-acum inchei pomelnicul cel lung,
Si stau fantomele sa le alung,
S-au adunat in jurul meu ca sa priveasca,
Cum "18" incearca sa se nasca.

Pojo' Vlad: de ce soarele e soare si luna e luna?
Pojo' Vlad: no, a venit serban
Jul ..: damn.
Jul ..: e soare ca sa iubim, e luna ca sa traim.
Pojo' Vlad: atunci la mine e soare
Pojo' Vlad: pentru tine.

miercuri, 26 mai 2010

Dragonul s-a ars.

Imi place sa te stiu ca ma astepti mereu sa vin sa ma iei in brate si sa te cert ca-mi pari tafnos.
Imi place sa te stiu furios pe mine. Imi place sa te stiu in stare sa pleci dupa mine prin alte lumi, sa te lupti cu zmei, sa cauti zane si sa omori dragoni ca sa ma salvezi din ghearele lor.
Acum incerc si eu sa te gasesc lumea mea. Sper ca ai ajuns. Eu ma voi uita dupa tine pe sub fiecare copac, piatra sau nor.
Fac chimie cu Lya, manac capsuni si mi-e dor de tine!
Am imprumutat o fusta; maine sunt in fusta.
100 de zambete cu dragoste.

miercuri, 19 mai 2010

ţertificat.

Elevul incepe partea statistica a cosmarului.
'' Facem de 60?'' "Facem!"
Prezent, ev, ament in mezozoic si neogen.ro. Proxizoic. Marmelada s-a amanat, facem gem alta data. Tectonica straturilor pielii bolnave. Caut. Am inceput cu scoala. Bileet. Nu gasesc. Baz. Ping mare. Jul, esti? Cum facea la diateze? Vreau sa treaca mai repede. Pasoptistii lui Alecsandri. Enescu. Sunt. Existenta rage in noi ca o rapsodie. Mortul traieşte!

Hai ma, ca facem peste 60!

duminică, 16 mai 2010

Adapt!

Screaming: Aici e gol!! Acolo cum e?
Whispering: Detasare.

Experimentez viitorul. Sarituri in timp. E urat si greu si te face sa respiri si mai; dar e necesar. E ca o simulare. Ma agat de fiecare mana intinsa fara sa ma uit a cui e, si descopar ca de la inceput aparusera semnele.
Se apropie ziua. Mi se apropie ziua. Ti se apropie ziua. Ni se indeparteaza ziua..
Multa substanta, echilibru, idee extrem de inteligent exploatata, un mesaj transpus in cuvinte intr-o maniera demna de dat exemplu.
Nimic nu este la intamplare. In timp ce eu nu reusesc sa fac macar un pas fara sa ma poticnesc, fara sa ma intreb daca nu am uitat ceva in urma, daca nu am luat-o prea repede, daca n-ar trebui sa ma intorc.
Sunt mai ceva ca o tanti care a plecat in graba de-acasa si se framanta gandindu-se daca nu a uitat gazul deschis, lumina aprinsa, fierul in priza...
Nu stiu cum se face, totusi, ca mereu ''uit'' gazul deschis indelung, suficient cat pentru o combustie spontana, ca niciodata nu se consuma indeajuns de mult becul, incat sa ma impiedice sa nascocesc o licarire de speranta, ca oricum fierul e permanent in priza, altfel nu gasesc de unde ma ard atat de tare.
A, ba da. Stiu cum se face.
Se face ca peste tot apare acelasi final de film, acelasi numar, apar enigmele mele vechi si rezolvari tarzii..
Nesiguranta care nu-si are locul.
Vreau sa te mai gasesc; ca vineri..
Spune-mi unde vei fi..


Primul ceai neindulcit impreuna. I'm keeping you forever and for always.
Felicitari Elvenspot pentru Infomatrix. Scuze, inca nu.
Still fresh.
?

sâmbătă, 8 mai 2010

Nu mov, nu grena, ci doar verde..

- Scumpo, ce faci?
- Ma plimb..
- Nu esti bine..
- Ba da..
- 2 secunde; si dupa ma iau de tine. imediat. sa termin jocul.


Nu deschid ochii. Stiu ce am sa vad. Lumina ma doare. Am sa inchid ochii mai tare, si am sa astept rabdator? Sa vina noaptea. Sa se asterne peste tot, pentru ca in fata noptii cu totii suntem egali. Cu totii ne impiedicam de noi insine.
Vino noapte, si da-mi ceea ce mi-ai promis.

Da-mi inapoi ura.

Da-mi inapoi ura.

Da-mi inapoi ura cu care sa pot sa imi intampin ziua... Da-mi inapoi ura cu care sa ridic noaptea impotriva zilei.

Ia-ti tot ce iti doresti, si da-mi tot ce trebuie pentru a aduce noaptea inapoi.

Vino noapte.
Sunt gata.

- Scumpo, de ce nu m-ai sunat? Ai plans..
- M-am relaxat. Am cantat. N-am plans.
- Sa fie verde?
- E grena..
- Jul! Iar sa ma iau de tine?
- E mov.

E verdevlad.

vineri, 7 mai 2010

La multi ani, X!


Inca un an.
Asta-i circularitatea despre care-mi vorbesti mereu si cu care-mi faci in ciuda la aproape fiecare doua zile. Dupa un an ne aflam in acelasi loc, in aceeasi situatie, cu aceeasi oameni.
Multumesc ca-mi esti alaturi in fiecare zi, ca memoria de la telefon e plina in mare parte numai de mesajele tale si ca ma asculti mereu.
La multi ani, dragul meu!

marți, 27 aprilie 2010

La multi ani, bebe! (partea a 2a)


'Cuz when the sun is shining you look so sixteen!!
(Pentru ca ti-am promis ca mai vine un cadou).
Multe multe multe multe foarte multe multumiri lui Kevin pentru ajutorul cu tehnologia si pentru rabdare! La multi ani,Lya!

video

luni, 26 aprilie 2010

La multi ani, bebe!




Se spune ca fiecare in lumea asta are un suflet-pereche, jumatatea sa si ca doar impreuna pot forma un tot unitar, pot reface cuplul adamic. De fapt, e tragic. Adica daca stai sa te gandesti... realizezi ca esti incomplet, ca ai fost incomplet inca din momentul in care ai luat prima gura de aer, si de fapt inca din uter. Cat ai trait pana acuma, toata existenta ta e injumatatita. Fiinta nefericta ce esti tu, omule! Dar oare poti sa fii o jumatate fericita? Sau nu exista decat jumatati nefericte cautandu-si orbeste cealalta jumatate? Poate voi sunteti jumatati... imi pare rau dar eu ma consider implinita, de cand te-am cunoscut pe tine. Si, uite asa, am ajuns eu sa am miliarde de euri. Si, totusi, esti acolo? Jumatatea mea esti acolo? Esti. Abia m-ai sunat sa vezi ce fac. Stii... noi suntem un tot: prietenia noastra se masoara in zambete, ciocolata, imbratisari, mesaje luungi, rasete isterice, si vise. Vai, dar nu ma considera o elipsa... fara mine nici tu nu poti trai, eu stiu asta.

Vorbeai de lucruri in comun atunci cand ieseam? Eu vorbesc de un suras jovial ce ti mi se intinde pe fata de fiecare data cand vorbim. Eu vorbesc de ceva... ce simt dar nu pot descrie. Poate astea sunt cele mai nobile, pure si adevarate sentimente: cele care nu se pot descrie.
Eu o sa fiu aici. Intotd
eauna. Te iubesc, draga mea.

(Si din cauza unor probleme ''tehnice'', cadoul tau va veni probabil saptamana viitoare. Iertare, dar suntem la inceput!:D Dar tot te iubiim!)


Asculta mai multe audio Muzica

luni, 12 aprilie 2010

Sunt un aeroport.


Sunt mica, moale, port un zambet tamp, si cu fiecare secunda imi schimb starea din agitata in linistita si invers. E o agitatie linistitoare. Imi place.
Nici nu mai stiu ultima data cand am fost atat de calma. Nu mai vreau sa alerg; mi-am prospus sa merg de acum inainte! Sa admir ce am in jur, si nu sa-i vad abia dupa ce trec de colt.
Nu pot controla si astazi m-am obisnuit cu ideea. Nu ma mai agit. Vor veni din nou. Mereu vin.
Devin un aeroport de unde doar pleaca zambete.
Si zicand toate astea, incepe programul de protectie al lui Jul. Va fi dragut, sper!
Zambareato, unde te-am gasit?!
Inchei. Sunt gadilata si nu ma zbat. Mica si moale. Eu.
Azi am fost o bombonica roz.

joi, 8 aprilie 2010

Alura.

adineaori alaturam aliteratii alterate. alterata, alienata, alteritatea imi alinta alternativa altercatiei cu aluzii. aluzii aliate altruist pe alei aliniate in altitudine. alegorie ? poate.

De neatins. Stiu asta. Fiecare cuvant aruncat in mine ma face sa inteleg mai bine.
Din cauza mea s-a intamplat totul.Dar...parca sunt prea dezinteresata.... Imi spui ca am pierdut un om care tinea la mine...stiu asta. Ce sa mai fac? Aud propozitii de genul destul de des. Mi-am format deja un strat gros de indiferenta care ma protejeaza. Sentimente? Cam putine. Iubiri? Mi-am inchis telefonul. Sunt atatea persoane care incearca sa ma resusciteze, dar nu reusesc. Nici eu nu le ajut, chiar deloc, sunt delasatoare.
Atat potential in jur. Ma deranjeaza. Ma simt ipocrita. Sunt.
Maine in sfarsit role..

vineri, 19 martie 2010

Raluca, cea care zambeste mult.

Nici nu stiai cine sunt si intr-o zi de octombrie ai pierdut cu mine 3 ore ca sa-mi asculti drama vietii si sa ma linistesti. American beauty!

Azi vorbeam la telefon si am realizat ca e ziua ta.

Ma suni si nu stiu cum s-o pun pe Lya pe hold. (am nevoie de un telefon nou!)
Ma simt vinovata ca nu pot sa-ti raspund. Inchid si te sun.


Mi-e dor de tine..asa efervescenta, zambitoare, vesela si ametita. Raluca cea buna, buna de tot!. Sufletul 9E-ului. Noi suntem cele care alearga ca bezmeticele prin liceu, cele care spioneaza si fotografiaza oameni pe ascuns, cele care rad pana pocnesc, cele care se inteleg din priviri atunci cand vor sa merarga la etaj, cele care danseaza pauza de pauza in fata la 9F, cele la care Vlad se uita ciudat.

Scriu prost, si intr-o rana, iar tu ma intrebi cum sa faci rost de un numar; ar trebui s-o pui pe Lya)!Hun, ai avut o zi superba, insorita, fericita, ‘’zguduita’’, alergata (cel putin eu si Vlad) dar mai ales caalda; asa ca tine!

Hun, sunt scurta si stupida, dar foarte obosita! O sa revin.

La multi ani, fish!!


Manchmal wünschte ich, ich war dort mit Ihnen, nur für das Gefühl habe ich, wenn ich dir nahe bin. Denn was, wenn wir um uns herum sind, fühlen wir uns recht lebendig.


La multi ani, hun!

sâmbătă, 6 martie 2010

Cafeaua din Geenie.

In metamorfoza masurata in timp de o saptamana,dau frau liber unei replici fara sa-i introduc fundamentul care sa te conduca la ideea pe care am vrut sa o exprim,insa in mod indirect.Numara descrescator,stiind ca nu ai timp sa te gandesti si repeta-ti ca nu o sa stea cutremurele,placile tectonice si nici sentimentele umane in loc sa astepte o decizie...Nu o sa inceteze eroziunea lumii daca ceri timpului ragaz,suntem prea multi si oricare ne-ar fi varsta,originea sau scopul,nu ne putem schimba decat cel mult firavul drum care ni se pune la dispozitie.De ce mi-a pasat intotdeauna? cata demnitate avem sa dezradacinam ceva nestatornic pentru ceva ce nu vedem infaptuit deloc,dar pare foarte tentant?Cata semnificatie au avut orele astea frumoase cu sfarsit deznadajduit? Incerc totusi sa modific finalul,sa sterg fragmentul,dar nu a fost scris de mine,nu am autoritate asupra lui.Te-am caracterizat si mi-ai pus o intrebare despre ce am zis si am fugit de propria-mi replica,schimband subiectul,poate mi.e frica de inca un sfarsit continuu,poate ca imi doresc un inceput,poate vreau sa vina primavara si sa nu mai depinda de frig,ci numai de caldura pe care vreau sa o am in jur;am organismul slabit de gheata toata stransa din lipsa de loc in sufletele altora,in al meu...E prea devreme sa te las sa ma citesti.Era sa spun ca imi doresc structura clasica cu inceput,cuprins si incheiere,dar cum te-ai putea gandi deja la incheiere?Nu au fost destule? Se spune ca cea mai importanta e perspectiva cu care incepi,conceptia personala despre ceea ce iti doresti si atitudinea pe care o adopti fata de idealurile nutrite,si cred pe deplin in teoria enuntata,din putinul pe care l-am putut invata eu singura.Am obtinut finalul modificat,am uitat sa enunt,iar acum,bineinteles,nu stiu daca sa plec,ar putea fi imbunatatit ceva sau as putea face o zi intreaga cu pachetul din trecut sa fie furat de o neghiobie de moment(momentul potrivit sau nepotrivit la care se rezuma tot ceea ce avem noi in minte,cel prin care facem conspectul unor indoieli pe care nu stim cum altfel sa le exprimam decat prin depinde,poate,vom vedea sau la momentul cand...Nimeni nu poate fi condamnat de relativitate,e materia spirituala din care suntem si,de multe ori,ea ne tine departe de esecuri intrucat nu am stiut cu certitudine de la inceput,de fapt,nimic!
Sper ca maine,poimaine si in viitorul mentionat de prea multe ori,sa nu mai ramai fara cuvinte,sau sa ai destule pentru ce are sa fie!

luni, 1 martie 2010

Primavara incepe cu noi.


E lumea mea...o lume colorata cu muuuulte creioane...o lume dulce,calda,luminoasa.
Zicea cineva mai demult:"din bucati de flori am cladit un nou oras in care oamenii zambesc"....E locul in care muscatele iau o muscatura dintr-un tort cu frisca, locul unde mancam ciocolata si bomboane in fiecare zi...acolo unde piticii zboara fara sa oboseasca iar fluturii traiesc mai mult de-o zi . E o lume minunata si plina cu flori. Aici infloresc crizantemele zilnic iar trandafirii te vrajesc cu parfumul lor ametitor. E o lume verde iar petele de culoare sunt date de florile care imprastie in aer parfum de primavara. E lumea mea pentru ca aici e primavara in fiecare zi :) . Lumea asta se afla undeva aproape de mare... daca stai langa cort poti auzi valurile. Imi place sa alerg desculta pe plaja...imi place sa scriu pe nisip si las valurile sa spele plaja. Imi plac scoicile aduse de valuri din larg, imi plac meduzele si castelele de nisip construite de pescarusi pentru furnici. Aici o gasesc pe Raluca alergand bezmetica pe holuri, ma iau dupa ea si terminam absente la ore :)).

Aproape de plaja se afla un camp cu maci...un peisaj minunat care iti incanta privirea. Rosu si verde ... maci, muuuuulti maci :) .
Langa campul verde cu maci se afla gradina cu fructe unde gasesti ce fructe vrei: capsuni, zmeura, mure, afine, portocale, kiwi, pepeni, mere, cirese....si muuulte altele. E o lume delicioasa :)

Pentru ca a venit primavara.
Si incerc sa inteleg de ce ma faci sa plang de fiecare data cand ma despart de tine; mi-ai fost cel mai bun prieten si totusi nu te inteleg. Poate ca ma gandesc prea mult la oameni care nu merita, iar tu.. tu stii sa ma strigi pe o strada stupid de aglomerata, sa fumezi langa mine fara sa miros si eu a tigara, si sa ma imbratisezi ca vechiul ''tu''. Mi-a fost atat de dor de tine!
Pentru ca a venit primavara.
Si pentru ca toata ziua am cantat asta:

Asculta mai multe audio Muzica

vineri, 12 februarie 2010

Prin..

Vreau liniste! Parca sunt posedati toti! De ce stie tot palierul ca m-am trezit? De ce ma urmaresc toti? Le simt privirile patrunzand prin pereti. Nu conteaza cati pasi fac, in ce directie ma intorc, la ce perete ma uit. Ma urmaresc incontinuu. Parca sunt lasere ce trec prin pereti!

Nu ma lasa nici sa ma imbrac! Privesc toti spre pantalonii si spre camasa mea. Le simt infectate, nimic nu mai e curat. As vrea sa le arunc, dar nu mai am alte schimburi. Si totusi le-as arunca. Dar unde? Unde sa le arunc?

Pe hol, sa mi le ia cineva si sa le studieze? Geam nu am…in toaleta nu pot, miroase prea urat, poate mi le ascunde colegul, avea el un loc special unde isi tinea lucrurile lui. Da, cea mai buna solutie e colegul, dar unde e? L-au luat? L-au luat si pe el?? Incredibil, parea atat de normal, atat de…

Unde l-or fi dus? L-am auzit ieri vorbind, spunea ceva de lucruri funny*. Cu siguranta ei ne asculta, cu siguranta ca l-au auzit cand vorbea. Dar de ce? Nici macar nu vorbea cu mine, vorbea pentru el, sa se calmeze. De parca ei n-ar sti…ca el sufera. Sufera, de atacuri de panica, devine agitat, incoerent, nu te mai intelegi cu el, i se pare ca cineva il urmareste mereu.

Ma consolez ca macar e februarie. Mai devreme ar fi insemnat mai mult de 5 de grade, un picior imobilizat, un rinichi drept si mai si, apa ciuciu si sa-l uitam pe Zavate in baia de la Full House. Asta e, nu le poti avea pe toate.

--
* "Funny" nu mai inseamna de mult amuzant..
E mica :heart:.

You know nothing of hell.


Stii … cateodata ma apuca cate-o pofta nebuna de urlat sau de lacrimat sau de omorat … oricum ceva nefiresc. Cateodata simt ca ajung la capatul drumului si luminita care ar trebui sa ma astepte s-a stins … era o lampa pe gaz, …, si oricum nu se mai gaseste gaz lampant.
Spre norocul meu, singurele arme pe care le am la indemana sunt telefonul si chitara … astea doua, cel putin teoretic, nu fac pe nimeni sa sangereze. Din cand in cand se mai gaseste cate un nefericit sa sa sune sa ma roage sa dau pe la evenimente stupide … nu va pot descrie ce se intampla cu cel care are destul curaj sau destula nesansa sa fie in preajma mea in astfel de momente. Orificiile prin care poate un om sa sangereze sunt mai dese decat sita unui cautator de aur si asta v-o spun din proprie experienta.
Partea ciudata la acest capat de drum, este ca intervine acolo unde de obicei eram abia la jumatate … in fiecare zi un nou drum, noi ganduri, sperante de care ma lepad inainte sa pornesc si nu le mai iau inapoi … I le dau pe toate unui paznic de zadarnice ambitii, impreuna cu o mica si draga prietena albastra..
nu stiu...
nu mai inteleg aproape nimic. timpul zboara si eu stau pe loc. ma mut de pe un picior pe altu, ridic o mana, ma frec la ochi, imi apas peoapele cu podul palmii ca sa ma asigur ca inca sunt acolo.
sunt muta.
zambesc. aud rasul acela care m-a dat viata peste cap.
rasul lui.
mi-l imaginez stand acolo langa mine, incercand sa ma gadile ca in orele de mate... se enerveaza, apoi imi ia fata in palme si imi spune incet "ooo tu! te iubesc!". apoi ma saruta. atunci e bine.
Vreau liniste! Parca sunt posedati toti! Ma agita si ma fac incoerenta; in fine, mai incoerenta. Ma ajuta si nu. Cine stie ce experimente au in plan, cine stie daca ma voi intoarce normal la sfarsitul zilei? Trebuie sa continui sa zambesc, sa nu-i las sa mai tipe, dar in primul rand trebuie sa ma calmez, da, trebuie sa…ma…calmez…gata.

luni, 8 februarie 2010

Rubrica Roxanei.


Si erai doar o copila cand te-am cunoscut! Sarutata de soare in par si purtand in ochi cerul gata sa cucereasca lumea. Si nimeni nu te putea opri de la asta, nimeni nu te putea opri sa razi in hohote din nimic, sa plangi atunci cand vezi o floare si sa minti spunand adevarul tuturor ce doreau sa il asculte.
Si erai doar o copila ce vorbea mult si repede, dar nu indeajuns de repede incat sa nu te prind din urma, sa nu cazi de pe norisorul tau pufos.
Te jucai de-a iubirea serios si cuminte. Iubeai multe si te iubeau multi.
Iar eu m-am indragostit de tine fara sa stiu; si am aflat asta tarziu cand zambetul tau dulce imi lipsea pe un hol usor inghetat.
Si te iubeam pentru ca te puteam avea oricand, oricum, trista, vesela, obosita, indragostita, serioasa.
Te iubeam pentru ca credeai in mine, in ce pot sa fac, in bine si ma luai in serios in ore triste de chimie. Detestam sa fiu asa, dar cand ma chemai la tine cu un gest discret, si te gaseam mereu tacuta si cuminte, stiam ca voi pleca zambind de la banca ta. Si cand veneam fata ti se lumina, si cerul din ochii tai capata stralucire.
Iar azi inca imi mai astept copila, care stia sa iubeasca matur, sa ma cheme sa ii povestesc ce ma framanta. Si stiu ca mereu te voi gasi acolo, la 9B, uitandu-te lung pe fereastra.

vineri, 5 februarie 2010

Gandul mEu sE scalda in apa.


Nu mai vrEau nimic. N-i-m-i-c. Hai spunE dE-odata cu minE. Ni-mic. Simplu. Stiu; E asa usor acum, cand am tot si nu mai E nEvoiE dE nimic. Totusi E grEu dE intElEs. Nu. Daca Nimic E complicat, atunci cE sE intampla cu Tot? CinE-l mai intElEgE? Si cE o sa sE alEaga dE El? Chiar incEp sa-mi fac griji... si stiu ca E suparat. MErEu l-am iubit pE Nimic si dE cEva vrEmE il iubEsc in taina pE NimEni; cam dE o saptamana. Si NimEni E asa dE orb incat nici nu audE dispErarEa mEa taiata dE o fEricirE paradoxala. Si NimEni E lipsit dE gEsturi cand inima mEa daramata ii cErE sa o iubEasca. NimEni E mut acum, caci i-am luat graiul... m-a suparat. NimEni nu ma iubEstE. Ti-am mai spus si nu intElEg dE cE iti placE sa ma rEpEt. Nu ma oprEsc: NimEni, acum E binE! Nimic ma imbratisEaza si imi spunE sa zambEsc. Macar Nimic nu E orb, surd sau mut. Nimic E Nimic si asa va ramanE. PE cand NimEni s-a schimbat dE cand l-am cunoscut. Inima mi-a spus ca ar fi mai intElEpt sa ii spun CinEva. Si-atunci? Va Exista CinEva doar pEntru minE? Imi va spunE CinEva ca ma iubEste? Nu. Mai binE nu mai zic nimic. Nu vrEau sa-l supar pE Nimic si mai alEs pE NimEni... sau pE CinEva. Oricum, nu mai intElEg nimic. Si Eu? Eu nu contEz... asa E. Nimic, NimEni sau CinEva Exista pEntru minE sau vor Exista vrEodata. CinEva, privEste-ma in ochi! E foartE binE. Si nu pEntru ca Esti cinEva, E binE pEntru ca tu la incEput ai fost NimEni, si cE ai fost atunci am iubit fiind lEgata la ochi, acum tE iubEsc fiindca in suflEt tE-ai schimbat si nu-mi pasa ca in rEalitatE Esti cinEva. Nu-mi pasa. PEntru minE, NimEni, tu Esti TOT!
E Noua.

miercuri, 27 ianuarie 2010

Azi.


Azi am facut ora de geografie pe hol pentru ca mi-a fost dor de tine.
Azi am cerut voie la baie fara motiv de la toate orele pentru ca mi-a fost dor de tine!
Azi ti-am luat mp4-ul si ti-am lasat ipod-ul si diseara ma voi distra cu castile tale care merg doar atunci cand le rogi frumos, si te voi lasa pe tine sa te plictisesti cu castile mele noi.
Azi m-ai calcat mai mult decat de obicei si ai incercat sa-mi explici chestii pe care nu le voi intelege niciodata.
Azi m-am evervat din cauza pozei pe care o ai pe mp4.
Azi am mancat ''Nut Fiesta'' si am barfit ca pe vremuri..
Azi nu prea am avut timp.
Azi el n-a vrut sa inteleaga ce ma macina si degeaba am crezut ca am revenit la starea de bine.
Azi mi-am incalzit mainile la un laptop.
Si sunt sigura ca a fost azi!

Maine va incepe sa-mi fie dor.
Azi am ascultat numai melodia ta; dar parca tot din mp4-ul tau suna cel mai bine:

poets of the fall - where we draw the line

marți, 26 ianuarie 2010

A-nghetat zapada.


Probabil...Nu....sigur... acum... eu nu mai sunt!
Nu...nu asa cum stii si tu ca nu mai sunt, ci asa cum nu stie nimeni.Cum nu mai poti fi atunci cand ai incetat de mult sa mai existi,asa cum numai un Nimic poate fi.
Posibil sa fi murit printr-un colt de lume.
Nu m-a durut, n-am plans, n-am invocat toti zeii sa imi mai dea o sansa....Pur si simplu m-am uitat.
Dar azi m-am speriat si mi-am amintit tot; am iesit din balonul lor... Si nu eram pregatita. Si n-am iesit de bunavoie, si m-a scos cineva cum un simplu "Ti-am zis eu!" care m-a facut sa tremur la o masa, sa-i vars cafeaua, si sa ma chinui sa-mi explic si sa retraiesc tot prin al lui fum de tigara. Si zau ca n-aveam nevoie de asta.
Si nu ma simt bine si mi-e rau, si stiu ca nu trebuia sa zic toate astea, dar nu vreau si nici nu ma pot abtine.
....Ochii ii tin deja inchisi...Desi m-am calmat, lacrimile continua sa curga. Una din ele se rostogolea incet pe obraz, gadilandu-ma....imi sterg ochii cu podul palmelor incat mi le intind in par, udandu-l la radacini.
Beau ceai si ma joc cu zapada pe care o scap intentionat in cana. Nu (mi-)e bine.