Rubrica Roxanei.

Si erai doar o copila cand te-am cunoscut! Sarutata de soare in par si purtand in ochi cerul gata sa cucereasca lumea. Si nimeni nu te putea opri de la asta, nimeni nu te putea opri sa razi in hohote din nimic, sa plangi atunci cand vezi o floare si sa minti spunand adevarul tuturor ce doreau sa il asculte.
Si erai doar o copila ce vorbea mult si repede, dar nu indeajuns de repede incat sa nu te prind din urma, sa nu cazi de pe norisorul tau pufos.
Te jucai de-a iubirea serios si cuminte. Iubeai multe si te iubeau multi.
Iar eu m-am indragostit de tine fara sa stiu; si am aflat asta tarziu cand zambetul tau dulce imi lipsea pe un hol usor inghetat.
Si te iubeam pentru ca te puteam avea oricand, oricum, trista, vesela, obosita, indragostita, serioasa.
Te iubeam pentru ca credeai in mine, in ce pot sa fac, in bine si ma luai in serios in ore triste de chimie. Detestam sa fiu asa, dar cand ma chemai la tine cu un gest discret, si te gaseam mereu tacuta si cuminte, stiam ca voi pleca zambind de la banca ta. Si cand veneam fata ti se lumina, si cerul din ochii tai capata stralucire.
Iar azi inca imi mai astept copila, care stia sa iubeasca matur, sa ma cheme sa ii povestesc ce ma framanta. Si stiu ca mereu te voi gasi acolo, la 9B, uitandu-te lung pe fereastra.