Catatonya.

Timpul se nulifica.
Spatiul se nulifica.
Aerul se nulifica.
Sansele se nulifica.
Spiritul se nulifica.
Sentimentul se nulifica.
Intr-o zi am sa nulific si oamenii. Oamenii merita nulificati. Merita..
"Cand?" Nu stiu exact cand, dar cert e ca mai e ptuin pana la marele nimic.
"Ce e cu tine?" Aud des si ma enerveaza (hai, manutele sus!). Parca as fi bolnava. Sunt pe picior de plecare. In seara asta am sa ma uit pentru ultima data la ceea ce obisnuia sa fie viata mea. Reactia va fi spontana; nu pot sa o anticipez.


Nepasarea ia amploare.
Oh, and thank for bringing me to Catatonya.
Pun capat si acestei zile.
Craciun linistit!