A-nghetat zapada.

Probabil...Nu....sigur... acum... eu nu mai sunt!
Nu...nu asa cum stii si tu ca nu mai sunt, ci asa cum nu stie nimeni.Cum nu mai poti fi atunci cand ai incetat de mult sa mai existi,asa cum numai un Nimic poate fi.
Posibil sa fi murit printr-un colt de lume.
Nu m-a durut, n-am plans, n-am invocat toti zeii sa imi mai dea o sansa....Pur si simplu m-am uitat.
Dar azi m-am speriat si mi-am amintit tot; am iesit din balonul lor... Si nu eram pregatita. Si n-am iesit de bunavoie, si m-a scos cineva cum un simplu "Ti-am zis eu!" care m-a facut sa tremur la o masa, sa-i vars cafeaua, si sa ma chinui sa-mi explic si sa retraiesc tot prin al lui fum de tigara. Si zau ca n-aveam nevoie de asta.
Si nu ma simt bine si mi-e rau, si stiu ca nu trebuia sa zic toate astea, dar nu vreau si nici nu ma pot abtine.
....Ochii ii tin deja inchisi...Desi m-am calmat, lacrimile continua sa curga. Una din ele se rostogolea incet pe obraz, gadilandu-ma....imi sterg ochii cu podul palmelor incat mi le intind in par, udandu-l la radacini.
Beau ceai si ma joc cu zapada pe care o scap intentionat in cana. Nu (mi-)e bine.