Mi-a zambit.
Avea ochi de copil si zambetul ii era cald si frumos.
Era fraged. Era proaspat. Era asa cum doar copiii sunt – cald, deschis, sincer.
…
A plecat.
Am alergat prin noapte sa il prind.
I-am furat o atingere de mana si o imbratisare in mijlocul strazii. Asta e tot ce-mi amintesc.
Si… i-am furat zambetul, caci azi, acum, zambesc cu zambetul sau, iar ochii mei au devenit senini, intocmai ca in vremea copilariei.
…
A plecat.
Probabil n-am sa-l reintalnesc prea curand, caci a inceput toamna.
Dar ii port zambetul prin lume si ii las pe toti cei ce ma intalnesc sa il fure de la mine. Este destul pentru toata lumea!
…
Cand vei vedea ca toata lumea zambeste cu zambetul tau, sa stii ca eu ti l-am furat si l-am raspandit in lume.
Iarta-mi, te rog, gestul de a-l fura. Mi s-a parut, pur si simplu, irezistibil… Caci ti-am iubit zambetul de cand ti l-am zarit!
…
Of, daca-ai sti cat de dor imi este de zambetul tau!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu