Vreau liniste! Parca sunt posedati toti! De ce stie tot palierul ca m-am trezit? De ce ma urmaresc toti? Le simt privirile patrunzand prin pereti. Nu conteaza cati pasi fac, in ce directie ma intorc, la ce perete ma uit. Ma urmaresc incontinuu. Parca sunt lasere ce trec prin pereti!
Nu ma lasa nici sa ma imbrac! Privesc toti spre pantalonii si spre camasa mea. Le simt infectate, nimic nu mai e curat. As vrea sa le arunc, dar nu mai am alte schimburi. Si totusi le-as arunca. Dar unde? Unde sa le arunc?
Pe hol, sa mi le ia cineva si sa le studieze? Geam nu am…in toaleta nu pot, miroase prea urat, poate mi le ascunde colegul, avea el un loc special unde isi tinea lucrurile lui. Da, cea mai buna solutie e colegul, dar unde e? L-au luat? L-au luat si pe el?? Incredibil, parea atat de normal, atat de…
Unde l-or fi dus? L-am auzit ieri vorbind, spunea ceva de lucruri funny*. Cu siguranta ei ne asculta, cu siguranta ca l-au auzit cand vorbea. Dar de ce? Nici macar nu vorbea cu mine, vorbea pentru el, sa se calmeze. De parca ei n-ar sti…ca el sufera. Sufera, de atacuri de panica, devine agitat, incoerent, nu te mai intelegi cu el, i se pare ca cineva il urmareste mereu.
Ma consolez ca macar e februarie. Mai devreme ar fi insemnat mai mult de 5 de grade, un picior imobilizat, un rinichi drept si mai si, apa ciuciu si sa-l uitam pe Zavate in baia de la Full House. Asta e, nu le poti avea pe toate.
--
* "Funny" nu mai inseamna de mult amuzant..
E mica :heart:.
vineri, 12 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
nu, nu esti paranoica, chiar te urmaresc:D
Camelia, merci! Chiar am nevoie sa mi se zica ca sunt normala, nu paramoica, nu dezechilibrata. :)
Trimiteți un comentariu