duminică, 1 noiembrie 2009
Mi-e frig, dar am o esarfa mare.
Nu vreau sa te intreb daca ma iubesti, doar daca tii la mine..as fii foarte fericita daca mi`ai putea raspunde sincer..te rog..asta as aprecia cel mai mult la tine in aceste momente.. Stii de ce te intreb? Pentru ca stiu ca tu nu ma iubesti..simt..te dai singur de gol..prea usor faci si spui unele lucruri... si..uneori am impresia ca o spui doar pentru a ma linisti, pentru a te ierta, pentru a`mi reaminti ca tu esti unicul baiat la care tin cu adevarat. Eu..da..eu te iubesc..nu ma crezi? Ai impresia ca joc teatru? Hmm..inseamna ca in tot acest timp eu am fost actrita ia tu victima..as zice ca este invers
Stii, poate ca dupa aceasta discutie noi doi ne vom comporta ca niste straini..asa se va intampla. De ce? Pentru ca tu esti egoist..si al naibii de incapatanat..una spui, altceva faci..Tu ai impresia ca iubirea se formeaza doar din vorbe aruncate, poate, aiurea in vant?! Ce ai crezut tu..ca sunt o pustoaica naiva si ca nu imi voi da niciodata seama ca ceea ce traim este un vis..un vis urat..Ce`ai facut?? Ce ai facut???? M`ai smuls din lumea mea si m`ai aruncat intr`un abis..crede`ma daca stiam ca se va intampla asa ceva..te`as fi rugat sa ma arunci de nenumarate ori…sa cad in gol la infinit..mi`ar fi fost mai bine acolo decat cu tine..suferinta m`ar fi intarit mult mai mult decat a facut’o pana acum..as fii devenit cu mult mai puternica decat sunt.
..
In fine..stiu exact ce gandesti acum..da..sunt o pustiaica! Sunt un copil..nu ma tem sa recunosc dar, stii..timpul se va satura de falsa maturitate a unora. Insa, cum poate acest copil sa gandeasca cu atata profunzime? Cum poate el sa te demaste intr`un asemenea mod, cand aveai impresia ca totul iti merge atat de bine? Nu`ti vine sa crezi, asa`i? hmm..nu`ti poti crede ochilor ca acest copil s`a dovedit a fi cu mult mai viclean decat tine. Sa`ti spun cum a fost totul de fapt : cu ceva timp in urma, copilul din mine obisnuia sa gandeasca cu atata profunzime, incat reusea sa anticipe miscarile, gesturile, replicile oricui. Insa, de la un timp, acesta a devenit mult mai spontan; invata sa traiasca viata exact asa cum este..fara regrete..fara prea multe planuri de viitor..este mai antrenant si mult mai frumos decat crezi.
Te mira ca tocmai eu spun aceste lucruri, nu..nu ar trebui. Ahh, ai crezut ca te`am lasat sa ma cunosti atat de bine incat sa devin o neputincioasa in fata ta..o marioneta. Insa nici pe departe nu te`ai gandit ca tocmai eu te voi “ataca miseleste” cu propriile tale arme. Da..sunt vicleana..mai vicleana decat te`ai fi putut astepta vreodata de la o copila naiva.
Uite si tu, am inceput foarte dramatic, vorbind despre sentimente si am ajuns la un punct de fierbere, acela al razbunarii. Vad ca esti tacut si confuz..voi incheia aceasta discutie inainte ca tu sa`mi fi dat deja un raspuns..pentru ca stiu care va fi acela : “Eu tin groaznic de mult la tine si chiar nu vreau sa te pierd!” Doar atat iti spun ; nu vrei sa inveti si tu ce se intampla cu viata asta? Nu este oare mai bine sa traiesti pe pielea ta decat sa`ti dea cineva pe tava tot ceea ce doresti? Astfel nu ar mai avea rost placerea si supararea, multumirea si deamagirea. Toate relele si cele bune fac parte din viata. Invata sa le iei asa cum vin..si asa cum pleaca..cum poate voi face si eu..Ele au un farmec aparte. Unde este multumire si dragoste daca nu este loc si de putina suferinta? -> ar deveni totul un calm deosebit de enervant..gandeste`te..
Ciudat: am scris postul asta zambind. si nu acel zambet care ar fi trebuit sa fie; ci un zambet zambaret:>. nu stiu de ce:)) dar merita:>. nu aveam de gand sa-l postez; dar Lya are mult prea multa influenta asupra mea:)). Multumesc Dragos pentru crizele de ras de azi, si Raluca pentru ca m-ai lasat sa ma descarc pe tine!>:D<
-ochii mari disimuleaza!!-
Colbie Caillat - Bubbly
Asculta mai multe audio Muzica
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
si evident.. Jul in action! :))
Ma bucur ca ai facut ceea ce trebuia >:D<
Ah, Jul... e o reactie frumoasa si fireasca... dar multi (multe) nu stiu amanunte... si unele chiar si mie imi scapa... Si binenteles ideea devenita laitmotiv in reactiile de genul: "ti se ofera pe tava" ... Tu ai trecut frumos si simuland indiferenta peste faze peste care altii nu au trecut la fel de usor... si nu fusesera pornite de ei... Zambet cald de aproape iarna rece...
:). Imi place ce citesc. Si imi place ca citesc pe blogul tau. bravo mama:):*
Din unul dintre comentarii înțeleg că ceea ce ai scris este adevărat.Ai menționat tu însuți ca viața implică și lucruri bune, dar în același timp, și lucruri rele.Uneori mi se pare atât de ciudat și nepotrivit ca și noi, adolescenții să aflăm, și mai ales să experimentăm anumite "chestii" despre niște lucruri importante, ce au o încărcătură emoțională imensă.Dar totuși, avem de învățat chiar și din acestea.
Mi-a plăcut cum ai descris ceea ce simțeai, deși acele sentimente presupun că nu erau chiar..vesele[sper să nu fac vreo gafă spunându-ți asta:d].
Trimiteți un comentariu