Pentru ca esti. Pentru ca sunt. Pentru ca te iubesc. Pentru ca viata prinde sens. Pentru ca negrul e alb. Pentru ca imi inseninezi zilele. Pentru ca te-as imbratisa la nesfarsit. Pentru ca esti cel mai tare. Pentru ca azi e ziua ta. Pentru ca o sa fie cea mai frumoasa zi.
Am revenit la vechea mea viata agitata, la vechii mei prieteni, la vechile intrigi din jur.
Ieri am reusit sa ma intalnesc cu vechii mei prieteni care m-au linistit cu un telefon in miez de noapte, cu o imbratisare (de care chiar aveam nevoie!), cu un usor zdranganit de chitara, sau simpla prezenta, potolindu-mi dorul de ei.
Azi am plecat la tara si scriu de sub bolta cu strugurii care se joaca impreuna cu vantul in parul meu. Linistea, o carte buna si un telefon de la Lya mi-au inveselit ziua, chiar daca reteaua se simte shitty today.
Maine sper sa-mi fac curaj si sa apar cateva minute la IBG pentru a-mi saluta prietenii care sunt mereu acolo sa-mi spuna o vorba buna. Pisici gadilandu-ma cu coada lor si liniste.
Unii oameni au ziua lor, ora lor cand s-au nascut...ei bine, eu tocmai am avut luna mea. A fost o luna in care fiecare gest era fatal, luna in care am facut lucruri de care nu as fi crezut vreodata ca as fi in stare, luna in care am descoperit o noua Jul. Am avut parte de 10 zile perfecte in tabara la mare. Inainte de plecarea in tabara, tin minte ca ma rugam de ai mei colegi sa nu ma trezeasca daca pleaca la rasarit si (culmea!) in 10 zile am prins 5 rasarituri. Printr-un singur mesaj primit la ora 5 dimineata in tabara noastra a inceput sa se agite si brusc 12 elevi alergau bezmetici prin camere ascunzand cine stie ce de domnul diriginte. Si ai fost tu. Ai venit la mine nedormit, obosit si flamand, dar zambitor si increzator. Ai dormit cu mine pe plaja, ai avut grija de mine, te-am pus sa te ascunzi in bai si pe sub paturi, te-am pus sa asculti "Jai ho!" si Andreea Banica, te-am pus sa ma iei in Vama si sa alergi, iar tu m-ai pus sa ma schimb.Am gasit in mine o noua Jul, una vesela, zambitoare, una mai increzatoare si mai nebuna, una ca noua ''eu''. In concluzie am avut 10 zile pline de "turbo", maxime, soare, apa si tine. Cu accent pe ultima. Iti multumesc ca ai facut sa fie asa! Trebuie sa trimit o multumeire si catre ea. Ea, fara de care nimic nu s-ar fi intampalt si fara de care noi am fi ramas doar doi oameni lipsiti de factorul special. A fost de vis.
Un moment. O secunda. De atat de putin e nevoie ca sa inveti sa vezi fara sa privesti. Ce bine e acum! Au avut dreptate... Totul e linistit (sau cel putin asa pare),un sarut, o imbratisare, o ploaie calda de vara, un zambet cald, un hanorac imprumutat, cumparaturi nebune pentru tabara, un zdranganit usor de chitara, o carte buna, si cateva filme vechi m-au facut sa fiu din nou fericita. Si inca odata spun: e ciudat cum lucrurile par sa se aranjeze de la sine, nu? :))
Ma asteapta 10 zile la mare care promit mult (singurul lucru pentru care am asteptat vacanta- summer escape).
Nu mai e niciun comfort aici; niciun impuls pentru a lua o noua gura de aer. Era o zi asa euforica incat aerul in combinatie cu soarele puteau fi fatale. Am lenevit acolo pana cand mama-natura a decis sa schimbe lumina zilei cu intunericul. Coloreaza-ma in ce culoare vrei tu pentru ca nu ma mai simt demult "pretty-in-oak". Acum sunt 'blank'. Blank. Numb. Damned. Iti dau o sugestie: cauta nuante de albastru!
...Paralizia; lumea perfecta. Nu simti, nu gandesti, nu vrei nimic. Eram doi legati in unul, ceea ce adus la o imbatranire exploziva a inimii.Şi într-o clipă, e plecat, am fost plecat. Fara avertisment, fara nimic. Am ţipat şi zidurile îndoite au cazut peste inima mea. Am inceput sa tremur si am ramas impietrita in bratele tale. E miezul noptii. Luminile se modifica; rosu, verde, galben. Din nou, din nou si inca odata, si siluete inalte, transparente ma sperie. Tu să-mi spui ca totul în regulă, si eu imi strang genunchii la piept. Nu te cred. Cand ochii mei s-au inchis in final, am simtit-o. Plangea, undeva in mine. Nu stiu de ce. Nu o puteam auzi desi tipa, si ochii ei caprui ma implorau; nu stiu la ce. Nu va mai rezista mult si ea stie asta. Stiu ca vei spune ca exagerez... oare?
Un sarut pe obraz menit sa ma linisteasca. O imbratisare [my favourite] menita sa ma ameteasca.
Razele soarelui se rasfrang in lentilele ochelarilor tai. Razele soarelui te-au ales pe tine in defavoarea mea.
Am o stare de cocktail. Acum sunt blue, acum sunt green, si dupa ceva timp i'm turning into pink. Cool ha?... Am avut o zi ciudata (mai ceva ca de obicei). Azi am simtit ca colturile buzelor mele se rotunjesc din nou, in acel zambet specific mie. Desi sunt un dezastru total la tenis de masa...am vorbit, m-a facut sa rad, sa ma impiedic in modul meu unic, m-a imbratisat la sfarsit. Nu e ciudat?....cum dintr-o stare de 'blue', m-a facut din nou sa intru in starea mea de bine. Stiu... doar e EL. Multumesc. :)
Post Scriptum: Liniste, zeci de mesaje cu subiesctul "Jul, totul o sa fie bine",camere de filmat, o veche prietena care ma scoate sa stam cu capul intre papadii, rasete... ciudat cum lucrurile se aranjeaza de la sine, nu?...Multumesc!Mi-a fost dor...
Uita-te la mine. Nu, nu la chipul meu, la MINE. Citeste-ma. La lumina cui vrei tu, nu ma intreba… citeste-ma si atat. Da fila dupa fila… citeste-ma pe diagonala, nu ai nevoie sa te pierzi in detalii. Cauta esentialul. Fa conspect din mine. Sari peste capitolul in care eu sunt isterica. Da, stiu ca sunt multe pagini in partea aia… dar nu sunt scrise de mine, le-a pus cineva acolo din greseala. Nu sunt eu cea pe care o gasesti in capitolul asta. Cauta-ma in alta parte. Nu, nu sari peste descrieri… stiu ca vrei sa ajungi la dialog, toti vrem asta… dar citeste si descrierile. Uite doua care imi plac mie: descrierea momentului in care m-ai luat de mana prima data, sau in care eu am intrat tremurand de frica in magazin si tu mi-ai zambit cald. Ti-l amintesti? Asa l-ai fi descris si tu? Tot atat de clad ti s-a parut si tie atunci in magazin? Cand te-ai apropiat, rasuflarea mea te-a inlemnit? Sau te-ai hranit cu ea? Mai ai inca bucata de suflet pe care am rupt-o atunci din mine si ti-am dat-o tie?Nu, nu te chinui sa-mi raspunzi, stiu ca o ai, o vad in ochii tai… acolo s-a ascuns, si mi se arata numai mie… imi aminteste ca traiesc de atunci in doua trupuri. Bucata de suflet pe care tu mi-ai daruit-o mie stii unde e? Undeva in stomac. Cand ne certam, cand plangeam, cand ma intrebam daca asta a fost tot… atunci sare ea. Se revolta. Se zbate, se ridica in capul pieptului, si se izbeste de pereti. Nu-mi da voie sa respir. Imi fura oxigenul. Ma ucide. Imi spune ca daca ea iese din trupul meu, nu mai raman decat o carcasa. Si atunci intru in panica. Imi gasesc ultimele forte, si lupt pentru noi. La sfarsit sunt epuizata… dar sunt cu tine. Ai ajuns la dialog… ti se pare banal? Toata lumea intreaba: „Cum a fost ziua ta?”, nu? Sau „ce-ai facut azi?”, sau „ai muncit mult?”. Stiu, nu-s originala, niciodata nu am fost… dar VREAU sa stiu… ma mistuie gandul ca poate ai avut pentru o clipa nevoie de mine si eu nu am fost acolo, ca poate in timp ce stai iti aminteai de teama si de bucuria mea atunci cand iti stau prin preajma…si VREAU si AM NEVOIE sa stiu tot… asa ca de te intreb „cum a fost ziua ta?” sau „ce-ai facut azi?” sau „ai muncit mult?” nu o fac din politete… Zambesti… ai vazut atatea diminutive… te gandesti ca sunt copil. Sunt. Sunt copil, copil ce si-a gasit in tine un prieten de joaca. Ne jucam de-a casa. Dar nu numai…. Ne jucam si de-a scoala, ne jucam de-a v-ati-ascunselea… dar cel mai des jucam sah. O partida bizara. Tu esti cu albele, eu cu negrele… regina ta e neagra, si regele meu e alb. Nu putem invinge nici unul. Atatea strategii, atatea mutari, atatea rocade… dar situatia ramane mereu aceeasi. Tu ai toate piesele, eu am toate piesele, si suntem mereu in sah, niciodata in sah mat. Ai ajuns la capitolul cu bucurii? Da pagina. Inca una. Mai da. Continua. Nu observi nimic? Da, sunt multe personaje aici. Sunt aici sora (<-click) pe care nu am avut-o niciodata si pe care am gasit-o de curand, cel cu care ma cert in fiecare zi pentru a ma impaca mereu, mai e un copil mic, de cateva saptamani, care mi-a strans degetul in pumnul sau si m-a facut sa zambesc, mai e un pisic care mi-a sters intr-o zi o lacrima cu blanita lui, uite si trandafirul ala pe care il miros in fiecare zi, desi este de mult uscat, si cartile din care invat mereu cine sunt, si despre care vorbesc atata… tie… tie iti vorbesc… tie iti spun despre toti… vezi asta? Da pagina, inca una, mai da, continua… peste tot esti tu… oricat de sumara ar fi privirea pe care o arunci… tu esti acolo, mereu… „la bine si la greu”… Nu… lasa capitolul cu „la greu”… capitolele de genul asta servesc doar ca liant pentru cele despre bucurii… sunt simple umbre sortite sa scoata in evidenta lumina… atata tot. S-a sfarsit partea asta a cartii mele. M-ai citit. Ma citesti in fiecare zi. Si tot tu ma scrii. In fiecare zi, adaugi o fila. Sau mai multe. Depinde de cat de inspirat esti. Atunci cand tu esti obosit de scris, mai scriu eu… dar nimeni nu isi poate da seama care pasaj e scris de tine si care de mine… s-ar parea ca avem acelasi stil. Ai uitat sa verifici ceva…. Prima pagina. E scrisa de mine, stiu sigur, imi amintesc cand am scris-o… e o dedicatie. Din prima pagina te asigur ca fiecare fila din cartea vietii mele e pentru tine… Green Day - 21 Guns Asculta mai multe audio Muzica
