It was cold and gray out. The world looked as it had been thrown up by a Tim Burton movie, and I loved it.
Cu totii am pierdut sau vom pierde mai devreme sau mai tarziu pe cineva drag.
Poate ca ne simtim neputinciosi in fata acestui gand maret, inevitabil intr-o viata de om. Este si normal, orice fiinta se naste, traieste si moare.
Si totusi care este motivul datorat lacrimilor pe care le varsam, desi acceptam atat viata, cat si moartea ca pe un dar?
Inca nu am gasit raspunsul... Inca il mai caut...
Sunt momente in care te pierzi printre ganduri, iti amintesti cu drag despre cel sau cea care nu mai este, plangi si suferi fara ca nimeni sa te vada, pentru ca suferinta te face slab.
Privesti nostalgic ziua de ieri, iar ziua de azi iti pare un nesfarsit desert de crime, de suflete ratacite si de linisti apasatoare...
Doar un pustiu incarcat de tristete...
Si totusi unde a disparut zambetul de pe fata ta? Chipul celui sau celei ce pierde ceva il distingi intr-o multime de rasete si zambete. E acea tacere pe care o simti in jurul lui, o privire pierduta, o lacrima scurgandu-i-se pe obraz.
Si poate uneori il arati cu degetul sau il compatimesti, insa stii undeva, inauntrul fiintei tale, ca si tu vei trece prin aceleasi stadii cand vei pierde pe cineva drag.
Cine stie ? Poate vei suferi si mai mult, poate vei pierde ceva si mai important, poate vei ramane fara ton raison d’etre...
Cine stie ? Prea multi de « poate »...
~
In alta ordine de idei, a venit si decembrie. Desi afara e uscat, mi se pare ca ploua marunt, dar des, in timp ce crengi batrane si intortocheate stau dezgolite fluturand a despartire in vantul care da impresia unui ger aspru.
De Craciun nu vreau decat liniste; nu ma pot gandi decat la o camera au pereti albi, cu un pat mare si alb si carteva carti langa...A si multe cadouri! Vreau sa dau atat de multe cadouri..
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu