O alta seara de vara isi intindea bratele pentru a ma imbratisa strans... Ciudata zi. Am primit mai mult decat meritam, si am simtit o nevoie ‘stupida’ de a primi mai multe imbratisari ca de obicei. Multumesc, si scuze celor pe care am reusit sa ii sufoc :D.
In absurditatea realitatii unei lumi despre care nu stiu sigur daca exista sau nu,daca imi apartine sau careia ii apartin,ma regasesc intotdeauna acolo unde eram absolut sigura ca nu sunt....
Aparent ghidata de ideea gresita ca fericirea e doar un proiect imaginar al unui om nebun,am fost surprinsa sa aflu ca fericirea exista...din pacate,ea nu dureaza decat o clipa.o clipa pe care ai vrea sa o prelungesti in eternitate...si poti face asta...doar ca totul e trecator,asa cum ne sugereaza si o imbratisare sufocanta, zambetul acela strengaresc, mana cu degetele despartite care o imbratiseaza pe a mea, doua maini in jurul soldurilor mele, sarituri pe role, furtune, rani la picioare, chipsuri strivite pe jos… Frumos.
2 comentarii:
Chiar a fost o zi superba...
Da, Liz!>:D<
O zi superba! 8->
Trimiteți un comentariu