Citeste-ti

Uita-te la mine. Nu, nu la chipul meu, la MINE. Citeste-ma. La lumina cui vrei tu, nu ma intreba… citeste-ma si atat. Da fila dupa fila… citeste-ma pe diagonala, nu ai nevoie sa te pierzi in detalii. Cauta esentialul. Fa conspect din mine.
Sari peste capitolul in care eu sunt isterica. Da, stiu ca sunt multe pagini in partea aia… dar nu sunt scrise de mine, le-a pus cineva acolo din greseala. Nu sunt eu cea pe care o gasesti in capitolul asta. Cauta-ma in alta parte.
Nu, nu sari peste descrieri… stiu ca vrei sa ajungi la dialog, toti vrem asta… dar citeste si descrierile. Uite doua care imi plac mie: descrierea momentului in care m-ai luat de mana prima data, sau in care eu am intrat tremurand de frica in magazin si tu mi-ai zambit cald. Ti-l amintesti? Asa l-ai fi descris si tu? Tot atat de clad ti s-a parut si tie atunci in magazin? Cand te-ai apropiat, rasuflarea mea te-a inlemnit? Sau te-ai hranit cu ea? Mai ai inca bucata de suflet pe care am rupt-o atunci din mine si ti-am dat-o tie?Nu, nu te chinui sa-mi raspunzi, stiu ca o ai, o vad in ochii tai… acolo s-a ascuns, si mi se arata numai mie… imi aminteste ca traiesc de atunci in doua trupuri. Bucata de suflet pe care tu mi-ai daruit-o mie stii unde e? Undeva in stomac. Cand ne certam, cand plangeam, cand ma intrebam daca asta a fost tot… atunci sare ea. Se revolta. Se zbate, se ridica in capul pieptului, si se izbeste de pereti. Nu-mi da voie sa respir. Imi fura oxigenul. Ma ucide. Imi spune ca daca ea iese din trupul meu, nu mai raman decat o carcasa. Si atunci intru in panica. Imi gasesc ultimele forte, si lupt pentru noi. La sfarsit sunt epuizata… dar sunt cu tine.
Ai ajuns la dialog… ti se pare banal? Toata lumea intreaba: „Cum a fost ziua ta?”, nu? Sau „ce-ai facut azi?”, sau „ai muncit mult?”. Stiu, nu-s originala, niciodata nu am fost… dar VREAU sa stiu… ma mistuie gandul ca poate ai avut pentru o clipa nevoie de mine si eu nu am fost acolo, ca poate in timp ce stai iti aminteai de teama si de bucuria mea atunci cand iti stau prin preajma…si VREAU si AM NEVOIE sa stiu tot… asa ca de te intreb „cum a fost ziua ta?” sau „ce-ai facut azi?” sau „ai muncit mult?” nu o fac din politete…
Zambesti… ai vazut atatea diminutive… te gandesti ca sunt copil. Sunt. Sunt copil, copil ce si-a gasit in tine un prieten de joaca. Ne jucam de-a casa. Dar nu numai…. Ne jucam si de-a scoala, ne jucam de-a v-ati-ascunselea… dar cel mai des jucam sah. O partida bizara. Tu esti cu albele, eu cu negrele… regina ta e neagra, si regele meu e alb. Nu putem invinge nici unul. Atatea strategii, atatea mutari, atatea rocade… dar situatia ramane mereu aceeasi. Tu ai toate piesele, eu am toate piesele, si suntem mereu in sah, niciodata in sah mat.
Ai ajuns la capitolul cu bucurii? Da pagina. Inca una. Mai da. Continua. Nu observi nimic? Da, sunt multe personaje aici. Sunt aici sora (<-click) pe care nu am avut-o niciodata si pe care am gasit-o de curand, cel cu care ma cert in fiecare zi pentru a ma impaca mereu, mai e un copil mic, de cateva saptamani, care mi-a strans degetul in pumnul sau si m-a facut sa zambesc, mai e un pisic care mi-a sters intr-o zi o lacrima cu blanita lui, uite si trandafirul ala pe care il miros in fiecare zi, desi este de mult uscat, si cartile din care invat mereu cine sunt, si despre care vorbesc atata… tie… tie iti vorbesc… tie iti spun despre toti… vezi asta? Da pagina, inca una, mai da, continua… peste tot esti tu… oricat de sumara ar fi privirea pe care o arunci… tu esti acolo, mereu… „la bine si la greu”… Nu… lasa capitolul cu „la greu”… capitolele de genul asta servesc doar ca liant pentru cele despre bucurii… sunt simple umbre sortite sa scoata in evidenta lumina… atata tot. S-a sfarsit partea asta a cartii mele. M-ai citit. Ma citesti in fiecare zi. Si tot tu ma scrii. In fiecare zi, adaugi o fila. Sau mai multe. Depinde de cat de inspirat esti. Atunci cand tu esti obosit de scris, mai scriu eu… dar nimeni nu isi poate da seama care pasaj e scris de tine si care de mine… s-ar parea ca avem acelasi stil. Ai uitat sa verifici ceva…. Prima pagina. E scrisa de mine, stiu sigur, imi amintesc cand am scris-o… e o dedicatie. Din prima pagina te asigur ca fiecare fila din cartea vietii mele e pentru tine…
Green Day - 21 Guns
Asculta mai multe audio Muzica