Ce e melancolia? (post pentru 8B- fara sfarsit)

e foarte liniste...auzi ceasul ticaind...e atat de liniste incat iti auzi rasuflarea...in minte iti vine o melodie...trista...dar incredibil de frumoasa...nu stii ce simti...sufletul iti e plin...dar ce ti-l umple?...caci totusi simti un gol imens...sentimente prafuite ies la iveala din cele mai ascunse colturi ale inimii...camera e in semiobscuritate...dar iti pare atat de luminoasa...sa fie acea goliciune ce iti umple sufletul de vina?...dar totusi in atat de luminatul intuneric sufletul tau se inalta...unde?...spre speranta...si speri...ce?...nu stii...ceva....e surpriza ce ti-o refera viitorul...crezi ca stii..dar nimeni nu baga mana in foc pentru viitor...timpul trece cu o repeziciune intarziata...atat de intarziata incat focul din inima ta ingeata asteptand...dar totusi arde...arde inlauntrul tau, distrugand ratiunea..si ce e totusi atat de rece?...un foc cu nucleu de gheata...un foc ce nu a pornit de la o scanteie ci de la un cub de gheata...cum?...nu stii...nu iti poti explica...dar cine poate? ...totul este de neinteles...vrei sa plangi...dar nu esti trista...sa fie un semn ca te-ai maturizat?...daca da...de ce?...ce intrebare stupida...banala...si totusi...totusi ce?...totusi de ce e atat de stupida?...singurul raspuns e "de aia"...ai vrea sa poti pipai intunericul din jurul tau..dar pare de neatins...ca si raspunsurile pe care le cauti...simti ca te afunzi in intuneric...simti ca te sufoci...timpul devine o persoana ce rade de tine...pare ca se joaca de-a v-ati ascunselea...dar tu nu vrei...sau da?vrei?nu stii...e pura nestiinta tot...te simti ca un copil ce crede in Mos Craciun si il asteapta, dar acesta s-a hotarat sa nu vina pentru ca a fost rau...si crezi ce?in ce?de ce?...Nu te intereseaza...chiar deloc...vrei doar sa crezi...sa speri...lumina se intuneca din nou...ratiunea revine..esti cuprins de panica...nu vrei...iti doresti SA SIMTI...sa simti...sa simti...si iar sa simti...Ce? NU CONTEAZA...simti fara sa pui intrebari...iti e frica de raspunsuri...si totusi vrei sa le afli...si daca aduc cu ei ratiunea?...ce rost are sa le stii?...tu vrei doar sa simti...sa simti...si iar sa simti totul...care tot? NU exista nimic acolo...dar tu simti!...de asta nu ai nevoie de ratiune...de asta nu vrei sa denumesti ce simti...cuvintele distorsioneaza adevarul...scade din intensitatea simturilor... ratiunea e o piatra ce iti atarna de gat si de care nu poti scapa...si acum crezi ca cei din ospicii sunt genii...au reusit sa scape de ratiunea aceasta grea...dar tu nu vrei sa ajungi ca ei...iti e frica... iti e frica de tot si totusi te crezi atat de curajoasa...stii totusi...stii un singur lucru...e ciudat...ciudat si frumos...sublim...precum cea mai inalta nota a gamei pe care daca o asculti prea mult te doare capul...aduna atatea insusiri contrastante..care se opun cu desavarsire una celeilalte...dar care o caracterizeaza in aceeasi masura...si totusi...CE E MELANCOLIA?

P.S. Ma simt ca si cum ieri, 18 septembrie 2006, am intrat pentru pima data in maretul CNVA, si azi, 12 iunie 2009, sunt nevoita sa plec si sa las totul in sa planga in urma mea. ...Trist....

si ca sa o citez pe gossip girl,
stiti ca va iubesc!