Si tu...si eu...si nimic...

Poate tu chiar nu ştii cum e sa îţi fie frica. Şi de fiecare dată când vrei să zici chestia aia, te cuprinde o teamă ca un nor greu, ud, rece, şi ţi se aşează pe umăr, şi te strângi în tine, şi nu mai poţi să zici nimic.

Este ca atunci cand esti singur in adancul marii...scufundat,parasit… Nici ultima raza de soare nu iti mai atinge trupul,te aflii in intunericul de nepatruns,fara speranta,ratacit pe nisipul rece de la fundul marii.
Privesti trist valurile ce se formeaza si cad deasupra ta,caci esti constient ca nu le vei mai simti cum se rostogolesc deasupra inimii tale cand te-arunci sub ele.Nu vei mai auzi fosnetul de primavara ce canta noaptea tarziu.Nu vei mai vedea ultimul apus de soare de la sfarsitul verii,caci ai ramas pe un drum pustiu,fara intoarcere.Esti asteptat acolo sus,dar tu nu te mai poti intoarce,esti prin, esti pierdut.
Cand te afli intr-un loc atat de departat de ceea ce iubesti,frica te pandeste,caci stii ca nu te poti intoarce.
ma asez sub geam, cu spatele lipit de calorifer. e rece.
"de ce se comporta asa? de ce face toate lucrurile astea? nu pot sa ma desprind de el... dar el continua sa distruga... ceva ce nu e al lui... de ce?"
din nou...ma pierd printre ganduri, printre amintiri, vise.
"ceva s-a intamplat! adica nu inteleg! ce mama ma-sii e cu mine?"
ma simt ca un soarece, intr-un colt, inconjurat de pisici, de curse...
mi-e frica.

incep sa aberez despre intâmplări neîntâmplate... intâmplări neîntâmplate atârnând de ramura unui copac, nenăscut, stafie pe jumătate...
hmm.. nostalgic feelings...
...cat despre ea...Sie ist viel besser als ich :)...

Post Scriptum:
in cea mai mare parte e o porcarie, pentru ca nu am reusit sa imi gasesc cuvintele in 80% din cazuri. A fost o zi proasta atunci, parca nu eram eu... dar macar 20% a iesit al dracului de bine.