Nu pleca! Mai stai macar o clipa in lumea mea!

Pe zi ce trece urasc mai tare momentul asta din zi. Seara.E momentul in care simt o piatra uriasa care se loveste fara mila de pieptul meu.Vrea sa iasa.Cat as vrea sa o pot lasa sa iasa...
Urasc palpitatiile nenorocite ale ranilor inimii mele...Cat mi-as dori sa se opreasca...sa ma lase doar un minut...sa nu mai sufar...
Piatra se izbeste din ce in ce mai tare... Incerc in zadar sa pun mana pe ea... sa o imping inapoi...
E ora 2.33..am observat ca se accelereaza la ora 2...Sau am devenit eu prea paranoica?...Mda...A doua varianta mi se pare mai plauzibila... Si ma intreb...Oare nu ai putea tu sa faci ceva in legatura cu inima mea?Imi este groaza sa ma gandesc cum arata..asa zdrobita..asa distrusa...chiar si acum dupa un an si 7 luni...cand teoretic ar trebui sa fiu obisnuita...Dar nu!
Cu fiecare seara e mai rau...si mai rau ...din ce in ce mai rau...
|-~*AU!*~-|
Bolovanul meu incearca din rasputeri sa iasa...si ma intreb... oare de c enu intelegi ca odata ce tii la o persoana e imposibil sa primeze logica?Este oare pentru ca nu ai simtit niciodata?...hmm... atunci nu ai trait!... sa simti ca zbori atunci cand vezi acea persoana... este cel mai frumos sentiment din lume... incomparabil. Dar evident, cum totul se plateste, si suferinta si durerea pe care le acumulezi de-a lungul fiecarei secunde camd acea persoana nu e langa tine sunt incomparabile si inimaginabile...
Astazi stateam intinsa pe pat si visam... Visam la cum ar fi fost viata mea daca daca nu te'as fi cunoscut pe tine... Si am realizat ca nu exista coincidente... Ca pe 24 septembrie 2007 eu oricum te-as fi intalnit; orice as fi facut;
Oare sa fi fost o lectie de viata pentru mine?Cum ca...nu poti avea mereu ceea ce iti doresti si ca totul cere ceva in schimb? Sau sa fi fost menit altceva dar noi, cum ne-am uitat replicile, am plecat spre un alt film in care sunt gresite decorurile?;Incerc sa cred ca e ceva bun prin faptul ca te-am intalnit, spunandu-mi"Nu exista coincidente!", iar interpretarea paranormalului este o arta!...
Pieptul ma doare din ce in ce mai tare in ciuda mainilor mele care parca vor sa impinga inima la locul ei...Acolo unde era inainte sa te fi intalnit pe tine...
Hmm... Mi-au dat lacrimile... era si timpul... in seara asta parca au venit mai tarziu decat de obicei... vad dublu din cauza lor...asa ca e posibil sa gresesc sau sa amestec literele din cuvinte...dar nu am de gand sa opresc lacrimile.Pentru ca ele sunt defapt bucaţele ale pietrei din pieptul meu care s-au sfaramat de la zecile de impacturi din seara aceasta; iar daca le opresc se vor duce inapoi si vor contribui si ele la perforarea sufletului meu... deci le voi lasa sa cada...
Stau si ma gandesc de ce nu pot sa am si eu ce are ea? De ce nu pot sa fiu si eu ca ea? De ce nu am facut si eu ce a facut ea? Unde am gresit? Cu ce am gresit? De ce te'am mai intalnit? Te voi putea uita vreodata?...cat mi'as dori sa imi poti raspunde TU la aceste intrebari... Dar de cand te'am intalnit nu mi s'a mai indeplinit nicio dorinta..deci nu ma astept sa se implineasca vre'un lucru scris aici, in ciuda vorbelor pline de bunavointa ale prietenilor mei care, pe zi ce trece, sunt din ce in ce mai ingrijorati de faptul ca mi'am pierdut zambetul...
Inchei aici. Nu mai pot continua.
Nu stiu cum poti trai cu inima ta goala, stiind-o pe a mea sangeranda...
E 3.42. Sper sa imi vina somnul. dar din pacate nici asa durerea nu se va opri pentru ca va aparea din nou in vis, alaturi de tine... Dar prefer sa sufar dimineata, daca visul e singura cale sa te vad zambindu-mi...Casc.Mi'e somn.Inchei aici. Ohh da; Era sa uit sa iti spun concluzia atator cuvinte insirate dezordonat aici: TE IUBESC! <3