"Poate" si alte dorinte de Craciun

It was cold and gray out. The world looked as it had been thrown up by a Tim Burton movie, and I loved it.

Cu totii am pierdut sau vom pierde mai devreme sau mai tarziu pe cineva drag.
Poate ca ne simtim neputinciosi in fata acestui gand maret, inevitabil intr-o viata de om. Este si normal, orice fiinta se naste, traieste si moare.
Si totusi care este motivul datorat lacrimilor pe care le varsam, desi acceptam atat viata, cat si moartea ca pe un dar?
Inca nu am gasit raspunsul... Inca il mai caut...
Sunt momente in care te pierzi printre ganduri, iti amintesti cu drag despre cel sau cea care nu mai este, plangi si suferi fara ca nimeni sa te vada, pentru ca suferinta te face slab.
Privesti nostalgic ziua de ieri, iar ziua de azi iti pare un nesfarsit desert de crime, de suflete ratacite si de linisti apasatoare...
Doar un pustiu incarcat de tristete...
Si totusi unde a disparut zambetul de pe fata ta? Chipul celui sau celei ce pierde ceva il distingi intr-o multime de rasete si zambete. E acea tacere pe care o simti in jurul lui, o privire pierduta, o lacrima scurgandu-i-se pe obraz.
Si poate uneori il arati cu degetul sau il compatimesti, insa stii undeva, inauntrul fiintei tale, ca si tu vei trece prin aceleasi stadii cand vei pierde pe cineva drag.
Cine stie ? Poate vei suferi si mai mult, poate vei pierde ceva si mai important, poate vei ramane fara ton raison d’etre...
Cine stie ? Prea multi de « poate »...

~


In alta ordine de idei, a venit si decembrie. Desi afara e uscat, mi se pare ca ploua marunt, dar des, in timp ce crengi batrane si intortocheate stau dezgolite fluturand a despartire in vantul care da impresia unui ger aspru.
De Craciun nu vreau decat liniste; nu ma pot gandi decat la o camera au pereti albi, cu un pat mare si alb si carteva carti langa...A si multe cadouri! Vreau sa dau atat de multe cadouri..

Prea tarziu...

Imi pare rau…
Imi pare rau ca am fost…imi pare rau pentru tot ce s-a intamplat. Pentru sperantele false, ce ti le-am dat din inconstienta si egoism, dar cu care ma hraneam si eu. Imi pare rau ca te-am ranit. Stii , as fi vrut atat de mult sa zbor, sa ajung la tine. Dar m-au obligat sa-mi tai aripile, si eu am fost de acord, am privit cum totul se prabuseste in jurul meu si nu am facut nimic. Azi nu mai am aripi, eu sunt jos, iar nu esti sus.. esti langa mine; dar nu mai vorbim aceeasi limba.
Am fost lasa, si slaba si mi-a fost teama. Nu e o scuza. Si cine stie poate ca a fost mai bine asa, dar totusi, puteam sa te scutesc de durere si n-am facut-o. Imi pare rau.
Nu ma ajuta cu nimic acum regretele, si astea sunt doar cuvinte digitale pe o foaie ce nu exista in realitate. Dar sunt adevarate. Stii, inca te visez. Vise chinuite , faurite de o minte bolnava.
Nu ma astept sa ma ierti, nici macar sa ma privesti din nou in ochi. Nu merit asta. Merit durere si singuratate…si cu asta am ramas. De curand am privit in jurul meu. Cat de dor imi e de tine.. sa-ti simt cuvintele trecandu-mi prin vene si sa uit de tot. In tine am crezut, langa tine am fost libera.

Photo: Alice Goce.

So I got busy throwing everybody underneath the bus.

Taci.
Nu ma mai asculta,
dar spune-mi,
ce te va mai lumina?
Taci.
Nu ma mai chema,
dar spune-mi,
cine te va mai striga?
Taci.
Nu ma mai vedea,
dar spune-mi,
unde te voi mai avea?
Tu.
Sa te arunci din
cer as vrea,
Eu.
Sa ma arunci
in tine-as vrea,
Noi.
Se ne arunci in
apa soarelui rasare,
sa ne faci
sa vedem viata,
sa ne simti
in multimea infinita...
Da, asta as vrea!

Vlad, Sibiu. Soare, vacanta. Reuniuni, prieteni. A doua fosta banca de la geam, impacari. Prieteni, ?.

Photo: Andreea Retinschi ♥

Fake it, they won't know.

this is the result of all those yucky feelings in my stomach and the head ache you all caused.
this is every fucked emotion that sends you crying into your palms and writing prose that says other things but really just means fuck you.


it's revolting and it's sickness and it's dirt and it's flies and it's hate and it's miserable and it's the worst way we could ever fall and it's violence.

you will hate this.
but it's a part of me, right now.
red's not a fast colour-it's an angry one.

grow your secrets in your hair because, darling, no one will search for them there.

"Colegi de la gradinita, uniti-va!"

Ieri am avut parte de o superba reuniune de 10 ani de la gradinita. Ce copii mari!
Am stat cu totii in jurul celor 2 mese rotunde de sus si ne-am amintit iubirile noastre de acum un deceniu, de educatoarele si staff-ul de la gradinita, de canile de inox si mancarea dubioasa, de prieteniile Jul-Anca-factori exteriori neimportanti, de mine si Razvan si jocurille noastre inainte de culcare, de Luci si doamna Costache si toate bataile pe care le-a primit, de patul lui Lili si Stefania, de Radu si Ioana, de Razvan si Virigil si de toti ceilalti carora numele ne suna cunoscut dar nimeni nu-si mai aminteste fetele. Si dupa a urmat Mafia- cu Jurda mereu mort si Anca-fata-de-killer; mai vreau; mai mergem.
♥ ne vedem peste 20 de ani!