A inceput acum trei ani. A fost sclipirea din ochii unui copil atunci cand cere o jucarie sau zambetul cerului de dupa ploaie sau chiar sunetul ploii intr-o dupa amiaza tarzie sau rasuflarea greoaie a unui batran la caderea noptii. A fost cerul si norii si soarele si ploile de vara. Ai venit ca un rasarit din acelea care iti incalzesc privirile si iti topesc sufletul. Ai fost cel mai minunat apus si cel mai cald suras pe care l-am vazut, iubitul perfect cu chipul perfect si transparent. simplu. O furtuna si-apoi calmul de dupa ea, valurile ce spargeau marea si adierile ce o linisteau.
Eu eram marea, goala dar plina de temeri, pe care ai reusit s-o potolesti numai privind-o. Pe care ai sarutat-o ca pe-o ploaie usoara. Pe care ai facut-o sa-si scuture valurile, tremurand.
Imi dadeai parul la o parte si-mi spuneai povesti ori ma faceai sa rad. Imi opreai timpul in loc numai cu doua cuvinte si erai magic.
M-ai invatat ca orice ploaie isi are sfarsitul in razele soarelui si ca orice zi se-ncheie cu o noapte. Ca fiecare iarna incepe cu ultimele zile de toamna si fiecare sarut e-o despartire. Fiecare eu se termina in tine si fiecare tu incepea din nimic; brusc, dar de nerefuzat. Ca zilele nu sunt altceva decat prelungiri ale noptii si ca noi nu suntem decat o prelungire a unui cer plin de stele.
ai fost tot ..
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu