Estesan pentru suflet- 23 Jul.

Zi abundenta in semnificatii? Nu ma plang. Scriu acum pentru ca urmeaza ca ceva sa faca lucrurile sa nu mai fie la fel. Dar nici uimirea, nici intrigile si nici chiar propria mustrare de constiinta nu-mi vor lua ceea ce am. Si ce? Vom trece cu totii prin asta, caci am primit dimineata mesaj cu "Nu te lasam singura!" si am fost brusc cuprinsa de speranta si gandri bune. Inca nu vreau, dar trebuie. Luand exemplu ora 12:07 care nu va putea fi repetata la nicio cerere a fiintei mele. Fiecare moment e unic si e cu atat mai frumos cu cat nu incercam sa fortam oranduirea fireasca. Atunci soseste in gara acel tren care duce departe pesimismul, lasandu-ma in formula mea initiala, cu bucurii de om simplu si roseata in obraji la fiecare cuvant al tau. Caci nu par, dar sunt o copila cu griji artificiale si cu cuvinte prea sarace pentru a-mi comunica sufletul.

Voi vrea sa fiu tinuta in rasete, voi vrea..

Ne vedem luna viitoare..voi vrea mesaje de ''Happy anniversary'' pe 28 iulie!

Poate tu vezi verde albastrul meu

In acelasi loc ca acum un an, insa mai rau. Tot o privire peste umar, tot o imagine capabila sa prabuseasca. Ma intrebau daca mi-e rau. Mi-am pierdut cumpatul. Am uitat ca trebuie sa respir, sa misc, nu imi aminteam cum am invatat sa vorbesc. Daca ceea ce voiam sa spun nu corespundea sunetelor pe care aveam sa le scot?

Sa-ti spuna in lumea inchipuita ca pleaca si se intoarce imediat si sa-l vezi venind in realitate. Contradictie a legilor sfidate de inocenta fiintei. Timiditate in ascensiunea catre sublim.

Mocneste teama in mine si privirea-mi fuge peste minutele lacome de timp. Ore numarabile pe degetele unei singure maini presarate cu nesansa. Mi-e frica. Voi ajunge in fata inevitabilului si intampinarea se vrea demna. Imi repet cat de important este si cautand argumente pentru aceasta credinta, mintea dispera si eu pierd ultimul vag argument. De ce? Si de ce ma intreb care este motivul? De ce imi pun problema unui motiv? Aprofundez lantul secventelor propriei psihologii in scopul de a uita de frica pentru derularea inca viitoare. Va fi asa cum mi-am imaginat?

Anul trecut goneste si e la cateva minute distanta de pragul finalului. In urma sa a lasat atat de multe.. Azi ar fi trebuit sa-ti spun.. Acum n-o sa-ti mai pot spune deloc..

Tu-du-du-dim.

Jul a prins mingea de la Daniel. Si-o arunca, culmea, cu tinta spre Lya, mami (cand va termina cu clatitele), Diana si Dali.

I'm no fool, I'm just upside down!

Esti realizata atat de bine incat te admir pentru cat de bine poti sa cultivi in mine dispretul. Dar cate oase nu inghit multi pana sa ajunga sa nu-si mai doreasca sa vada peste? Faci parte din categoria celor care trebuie sa convinga ca cei prosti sunt indispensabili pentru taria de caracter a celor de tabara opusa..
Provoci cicatrici superficiale, ale carei dureri au proiectii care se vor resimti si peste ani. Din ce cauza? Din cauza celor doua persoane pe care le consideram si care repeta un nonsens de-o vreme? Ca toti gresim, ca este rautate, mai putin important, ar trebui sa ne respectam, sa scrasnim din dinti sau poate nici macar atat, stiind ca se mai intampla si uneori o si meritam. Platim cu totii greseli precedente. Pot accepta ca tu sa-mi faci asta, ca ea a a fost nascuta cu scopul de a ma abate de la firesc, dar nu pot tolera ideea ca nu vei fi nici azi aici pentru mine dupa toate zilele in care as fi asteptat un cuvant. Ma amagesc zicandu-mi ca poate daca timpul ar inceta a ne mai alerge cu atata dusmanie, am avea mai multe prilejuri sa nutrim o idee de regret care ar putea lipi, cu prag subliminar, ceea ce intr-o clipa am facut praf, fara motiv, doar ca afirmare de personalitate(intr-o cavalereasca maniera,de altfel).
Asa ca fa-ma sa inteleg de ce vrei sa dai explicatii unui fapt a carui desfasurare a fost pe cat de paralela de tine posibil...Nimeni nu are nevoie de un asemena ajutor si nici de cineva care habar nu are si vocifereaza despre masa de experienta avuta,cand de fapt..niciunul nu ne dam seama cat de mult inseamna sa fi trecut prin ceva cu adevarat grav.Sunt atatea probleme de ultim grad de urgenta,pe cate capete intalnim pe strada,in case sau in nori...

Artistul responsabil de finisarea sculpturii dupa chipul meu primeste o imbratisare care are drept raspuns un zabet devenit mare drept raspuns de afectiune:
Daniel Moisescu: juuul!
Daniel Moisescu: ce'aci?
Jul ..: danieel
Jul ..: bine, imi exprim frustrarile pe blog
Jul ..: tuu?
Daniel Moisescu: si eu!
Daniel Moisescu: nu e minunat?
Jul ..: daa!
Jul ..: eu scriu chiar acum
Jul ..: in direct!
Jul ..: cu tine
Daniel Moisescu: eu am scris la 14:14.

Vineri plec la mare si nu ma mai intorc.

Ignorance is your new best friend.

As pastra ante-ziua respectiva fara sa vreau sa inaintez, sa fac riduri sau sa realizez cat de naiva eram chiar si cu cateva luni in urma. Sunt in cautarea somnului pierdut, astept minunile in care cred pana in punctul in care sa renunt si astunci sa se implineasca toate. "Prietenul tau este dragut". Inchid ochii in balans disproportionat, simtind timpul cum imi ingreuneaza postura si ma infricoseaza.
Iulie, merg mult pe jos, mi-e frig, rad cu toate ca nu ar trebui. Singurele satisfactii recente mi le-am autoprovocat, la fel ca si cele de efect advers.
Maine daramam si simbolul care mi-a adus nefericita fericire. Azi nu mai am probleme, nu o sa consider ca te mai intereseaza,am transmis prin referinta si am putut pleca din camera cu pereti subrezi in care am vrut sa ma incui.
Ma confrunt cu dileme de ora 11, justificandu-mi mie insami absenta ta care fusese de fapt, toata ipoteza.Cum spuneam, exista permanent un donor si un acceptor si rezumatul e gata.
Vine momentul in care sarcinile pozitive devin negative si invers.
Sunt dureri ce nu cer alinare. Da, sunt! Sunt cele ce se hranesc cu umbra care incepe sa se joace cu minea mea. Si cer mai mult, mai bine, mai precis... si macina. "Intocmai"!
De ce pretuim aprecierile asimilate de momentele de cumpana?Privirea iti va fi restrictionata,visele delimitate.La fel ca ale mele. Fa-ma sa cred ceva ce a fost dintotdeauna imposibil. Ah,ce mi-as dori sa fac ceva ce acum nu am curaj. Solicit un sablon,o clona pasiva si impenetrabila.Eu vreau sa nu mai fiu in substanta mea.

sunt obosita, n-am dormit de 2 nopti si nici asta nu se arata 'dormibila', sunt suparata, ma doare capul, am luat un 8.50 si un 9 la bacul la romana, si e ceva care imi mananca toata energia si toti nervii si are nume propriu!
A, da..bonus! si vorbesc si singura.

Atlasul remuscarilor non-self.

Cum se termina o zi care a inceput cu o sentinta? Ce intelege un om care citeste o persoana pe care nu o intelege? Ce-mi ramane dupa ce am facut curat in viata mea, incluzand ziua de ieri? Imi poate confirma vreo intamplare ca am luat sau nu decizia corecta sau voi pierde zilele pana la sfarsit cu intrebarea apasatoare daca am facut bine sau daca va fi bine de acum inainte. Si fara cuvinte prea complicate,cu problemele existentiale ale muritorilor de rand, ma bucur ca nu e, dar nu sunt in stare sa pasesc uitandu-ma inainte,fara sa plec instinctiv capul.
M-am saturat de mesaje scurte din care trebuie eu sa scot motive. Mi s-a stricat mouse-ul si capacitatea de a judeca limpede.Imi lipseste ceva ce nu am avut vreoodata. Macar toata luna, cand te vei uita la telefon, te vei gandi la mine.

Blesteme Perry ornitorincul!