imi arunc niste ultime ganduri diminuate de somnul pricinuit de zile intregi fara somn. un inventar al celor 12 luni trecute ar fi atat de banal incat sarim peste. am ramas in urma cu mult, dar simt ca s-ar putea sa revin cu putin efort. si prin asta vreau sa spun ca, desigur, a trecut prea repede. da, toti zic asta, multi dintre ei chiar afirma ca nu stiu cand s-au scurs atatea zile; eu imi dau seama. in tot cazul, nu avem puterea de a ingheta timpul asa ca trebuie sa facem si noi ce putem. se deruleaza in mintea mea filmul ultimului an, un an mai altfel, ca toti ceilalti. aprind veioza amintirilor si discern. sa nu uit sa ma gandesc la dorinta pe care mi-o voi pune la miezul noptii sau la prima imbratisare. deja ma vad peste cateva ore tinand paharul de sampanie in mana, inconjurata de cei mai apropiati si mai buni prieteni, care au fost langa mine de la primul 12 noaptea al lui 2010 pana la ultimul si care vor mai fi si mult timp de aici inante. toti vor incepe numaratoarea inversa si cu o bucurie practic nejustificata, dar fireasca. va fi dovada trecerii ireversibile a timpului, dar realitatea se va pierde sub urarile de la multi ani si sutele de mesaje trimise, care vor bloca retelele. ma gandesc acum la artificii- ma sperie, dar imaginandu-mi scenariul trecerii in urmatorul an, ar putea sa simbolizeze aspiratii, incercari de a ajunge la un ideal si zgomotul acestora cand ajung sus, pe cer, sa fie punctul culminant al drumului spre ceea ce ne-am propus. sunt un simbol al inaltarii la urma urmei.
inca vreo 8 ore..e totul terminat ca sa o poti lua de la inceput?..sau nici nu te-ai gandit?
suntem atat de mici in universul asta... sa ne bucuram, dar, de ..ceea ce a ramas.
Iar noi mergem la Ralu sa ne incretim parul. La multi ani linistiti!
ţe- mă sufoci!
