Prin..

Vreau liniste! Parca sunt posedati toti! De ce stie tot palierul ca m-am trezit? De ce ma urmaresc toti? Le simt privirile patrunzand prin pereti. Nu conteaza cati pasi fac, in ce directie ma intorc, la ce perete ma uit. Ma urmaresc incontinuu. Parca sunt lasere ce trec prin pereti!

Nu ma lasa nici sa ma imbrac! Privesc toti spre pantalonii si spre camasa mea. Le simt infectate, nimic nu mai e curat. As vrea sa le arunc, dar nu mai am alte schimburi. Si totusi le-as arunca. Dar unde? Unde sa le arunc?

Pe hol, sa mi le ia cineva si sa le studieze? Geam nu am…in toaleta nu pot, miroase prea urat, poate mi le ascunde colegul, avea el un loc special unde isi tinea lucrurile lui. Da, cea mai buna solutie e colegul, dar unde e? L-au luat? L-au luat si pe el?? Incredibil, parea atat de normal, atat de…

Unde l-or fi dus? L-am auzit ieri vorbind, spunea ceva de lucruri funny*. Cu siguranta ei ne asculta, cu siguranta ca l-au auzit cand vorbea. Dar de ce? Nici macar nu vorbea cu mine, vorbea pentru el, sa se calmeze. De parca ei n-ar sti…ca el sufera. Sufera, de atacuri de panica, devine agitat, incoerent, nu te mai intelegi cu el, i se pare ca cineva il urmareste mereu.

Ma consolez ca macar e februarie. Mai devreme ar fi insemnat mai mult de 5 de grade, un picior imobilizat, un rinichi drept si mai si, apa ciuciu si sa-l uitam pe Zavate in baia de la Full House. Asta e, nu le poti avea pe toate.

--
* "Funny" nu mai inseamna de mult amuzant..
E mica :heart:.

You know nothing of hell.

Stii … cateodata ma apuca cate-o pofta nebuna de urlat sau de lacrimat sau de omorat … oricum ceva nefiresc. Cateodata simt ca ajung la capatul drumului si luminita care ar trebui sa ma astepte s-a stins … era o lampa pe gaz, …, si oricum nu se mai gaseste gaz lampant.
Spre norocul meu, singurele arme pe care le am la indemana sunt telefonul si chitara … astea doua, cel putin teoretic, nu fac pe nimeni sa sangereze. Din cand in cand se mai gaseste cate un nefericit sa sa sune sa ma roage sa dau pe la evenimente stupide … nu va pot descrie ce se intampla cu cel care are destul curaj sau destula nesansa sa fie in preajma mea in astfel de momente. Orificiile prin care poate un om sa sangereze sunt mai dese decat sita unui cautator de aur si asta v-o spun din proprie experienta.
Partea ciudata la acest capat de drum, este ca intervine acolo unde de obicei eram abia la jumatate … in fiecare zi un nou drum, noi ganduri, sperante de care ma lepad inainte sa pornesc si nu le mai iau inapoi … I le dau pe toate unui paznic de zadarnice ambitii, impreuna cu o mica si draga prietena albastra..
nu stiu...
nu mai inteleg aproape nimic. timpul zboara si eu stau pe loc. ma mut de pe un picior pe altu, ridic o mana, ma frec la ochi, imi apas peoapele cu podul palmii ca sa ma asigur ca inca sunt acolo.
sunt muta.
zambesc. aud rasul acela care m-a dat viata peste cap.
rasul lui.
mi-l imaginez stand acolo langa mine, incercand sa ma gadile ca in orele de mate... se enerveaza, apoi imi ia fata in palme si imi spune incet "ooo tu! te iubesc!". apoi ma saruta. atunci e bine.
Vreau liniste! Parca sunt posedati toti! Ma agita si ma fac incoerenta; in fine, mai incoerenta. Ma ajuta si nu. Cine stie ce experimente au in plan, cine stie daca ma voi intoarce normal la sfarsitul zilei? Trebuie sa continui sa zambesc, sa nu-i las sa mai tipe, dar in primul rand trebuie sa ma calmez, da, trebuie sa…ma…calmez…gata.

Rubrica Roxanei.

Si erai doar o copila cand te-am cunoscut! Sarutata de soare in par si purtand in ochi cerul gata sa cucereasca lumea. Si nimeni nu te putea opri de la asta, nimeni nu te putea opri sa razi in hohote din nimic, sa plangi atunci cand vezi o floare si sa minti spunand adevarul tuturor ce doreau sa il asculte.
Si erai doar o copila ce vorbea mult si repede, dar nu indeajuns de repede incat sa nu te prind din urma, sa nu cazi de pe norisorul tau pufos.
Te jucai de-a iubirea serios si cuminte. Iubeai multe si te iubeau multi.
Iar eu m-am indragostit de tine fara sa stiu; si am aflat asta tarziu cand zambetul tau dulce imi lipsea pe un hol usor inghetat.
Si te iubeam pentru ca te puteam avea oricand, oricum, trista, vesela, obosita, indragostita, serioasa.
Te iubeam pentru ca credeai in mine, in ce pot sa fac, in bine si ma luai in serios in ore triste de chimie. Detestam sa fiu asa, dar cand ma chemai la tine cu un gest discret, si te gaseam mereu tacuta si cuminte, stiam ca voi pleca zambind de la banca ta. Si cand veneam fata ti se lumina, si cerul din ochii tai capata stralucire.
Iar azi inca imi mai astept copila, care stia sa iubeasca matur, sa ma cheme sa ii povestesc ce ma framanta. Si stiu ca mereu te voi gasi acolo, la 9B, uitandu-te lung pe fereastra.

Gandul mEu sE scalda in apa.

Nu mai vrEau nimic. N-i-m-i-c. Hai spunE dE-odata cu minE. Ni-mic. Simplu. Stiu; E asa usor acum, cand am tot si nu mai E nEvoiE dE nimic. Totusi E grEu dE intElEs. Nu. Daca Nimic E complicat, atunci cE sE intampla cu Tot? CinE-l mai intElEgE? Si cE o sa sE alEaga dE El? Chiar incEp sa-mi fac griji... si stiu ca E suparat. MErEu l-am iubit pE Nimic si dE cEva vrEmE il iubEsc in taina pE NimEni; cam dE o saptamana. Si NimEni E asa dE orb incat nici nu audE dispErarEa mEa taiata dE o fEricirE paradoxala. Si NimEni E lipsit dE gEsturi cand inima mEa daramata ii cErE sa o iubEasca. NimEni E mut acum, caci i-am luat graiul... m-a suparat. NimEni nu ma iubEstE. Ti-am mai spus si nu intElEg dE cE iti placE sa ma rEpEt. Nu ma oprEsc: NimEni, acum E binE! Nimic ma imbratisEaza si imi spunE sa zambEsc. Macar Nimic nu E orb, surd sau mut. Nimic E Nimic si asa va ramanE. PE cand NimEni s-a schimbat dE cand l-am cunoscut. Inima mi-a spus ca ar fi mai intElEpt sa ii spun CinEva. Si-atunci? Va Exista CinEva doar pEntru minE? Imi va spunE CinEva ca ma iubEste? Nu. Mai binE nu mai zic nimic. Nu vrEau sa-l supar pE Nimic si mai alEs pE NimEni... sau pE CinEva. Oricum, nu mai intElEg nimic. Si Eu? Eu nu contEz... asa E. Nimic, NimEni sau CinEva Exista pEntru minE sau vor Exista vrEodata. CinEva, privEste-ma in ochi! E foartE binE. Si nu pEntru ca Esti cinEva, E binE pEntru ca tu la incEput ai fost NimEni, si cE ai fost atunci am iubit fiind lEgata la ochi, acum tE iubEsc fiindca in suflEt tE-ai schimbat si nu-mi pasa ca in rEalitatE Esti cinEva. Nu-mi pasa. PEntru minE, NimEni, tu Esti TOT!
E Noua.