Oficial am avut parte de cel mai tare halloween posibil (multumim Lya ca ne-ai lasat sa-ti distrugem casa; esti atat de dulce!). Am inceput prin a citi ''CoolGirl'' si prin a le suna intr-un mod pe Melissa si Teona care nu mai apareau. Intrarea a fost devastatoare, ele intruchipand, vrajitoare, chinezi, cowboy si cocalari in acelasi timp! Dupa ce am varsat ceva suc pe noi si am mancat o chestie cu mar si ciocolata, ne-am pus la "13th Ghost". Genialgenialgenial. Si creepy in acelasi timp; una din fantome semana izbitor cu, sa zicem, o veche prietena comuna :)). Am baut PepsiTwist si Nestea si am mancat (citez) "niste snitele care nu sunt de fapt snitele". Au incercat sa ne viziteze baietii din 8B; ups; dar noi tocmai ne foiam :)). S-a terminat ''13th ghost"; venim si noi de la masa si in camera ingrozitor de intunecata se aude telefonul Lyei racnind "The scream theme", la care Melissa vine terifiata si ma i-a in brate zicand ca e inauntru persoana amintita mai sus :)). Printre muultele perle pe care am putut sa le spunem eu imi amintesc doar una : L:Il cheama Ryan? J: Brian. L: Are fata de Ryan.
Am ajuns acasa de o ora si am realizat ca de 2 ore eu tot aud ceva vibrand, si Lya, tot de atatea ore aude ceva fluierand; mi-e si frica sa o sun pe Melissa :)).
"Champions are made from something they have deep inside them - a desire, a dream, a vision." O fetita mica intra sfioasa in noua ei clasa cu oameni noi si aparent ciudati. La inceput se simtea cantitate neglijabila. Pana a paraut ea. Avea un sacou mov; iesea in evidenta prin acel mov, deoarece toti din jurul ei erau in albastru. Fetita mov a intrat voioasa in vorba cu nou-venit-a, construind fundatia unei prietenii solide, frumoase, picante de lunga durata. Ea e Lya mea, cea de neinlocuit. Pentru ca i se potriveste: link.
“Most look up and admire the stars. A champion climbs a mountain and grabs one.” A best friend is all you need in life. A best friend is someone you share a million jokes with, most of which involve famous celebrities' names. A best friend is someone who you let read all of your stories, and they'll give you feedback. A best friend is someone you go to the mall with to stalk cute store clerks. A best friend is someone that you can tell anything to, and another word will never be said to anybody.The one and only Shinshilla.
“Champions keep playing until they get it right.” A fost mereu alaturi de mine, sustinandu-ma in cele mai nebune si stupide planuri pe care le faceam, fara sa gandesc prea mult. Am scris o istorie a ultimului nostru an de gimnaziu, prin bileltele kilometrice trimise in ore, care acum stau asezate cronologic intr-o cutie de Rafaello. Ea e Dyd a mea cea nebuna.
"A champion goes on his way and is not influenced by the views of others!" Ma suna noaptea cand plangeam. Avea grija de mine la fiecare pas, si stiu ca oricand si la orice ora, el va fi acolo pentru mine. El e Bogdan, preitenul meu cel mai bun.
“I hated every minute of training, but I said, ''Don't quit. Suffer now and live the rest of your life as a champion.'' Si ea este persoana careia ii dedic acest post. Am sunat-o cu o seara inainte de a pleca la concurs; la cel mai greu concurs din viata ei.Nu voia sa plece; voia sa fuga; sa scape; dar nici acasa nu voia... voia altundeva. Era speriata si obosita. Am incercat sa o linistesc (nu mi-a mers). Stiti persoanele acelea care si atunci cand sunt intr-o situatie urata tot au timp sa te asculte si sa iti dea sfaturi?..eu le stiu!A stat o ora si jumatate cu mine la telefon dupa 3 antrenamente si a vorbit cu mine ca si cum ar fi fost o zi si o situatie normala. A plecat cu inima mica la concurs. Eu si lacramioara ne tineam de mana si ne gandeam la ea. Dupa 2 zile mi-a trimis mesaj: era campioana!! Stiam ca o s-o faca!..Ea nu stia. Dupa alte 2 zile m-am dus sa o vad. Avea ''cotul sarit'' si-mi zambea dulce; stiti acele persoane carora se pare ca le zambesc si ochii?.. Eu le stiu! Am imbratisat-o si ne-am plimbat pe-o straduta laturalnica. Ne-am povestit evenimentele pierdute. Mi-a fost atat de dor de ea! Se simtea ciudat in legatura cu rezultatul ei; modestia campionilor.. Acum si-a demonstrat doar ei ca este o campioana; pentru ca noi stiam aste de foarte mult timp. Astept sa ma scoti la un ceai de iarna, campioano!
A venit Dragos. Am fugit afara cu al meu 8B. Waiting for Halloween night!
You watch the traffic outside cause caliginous puffs of ephemeral smoke and on a good day you call it a distraction.
Tonight you’re counting his flaws; tonight you’re counting to zero.
Years sleep into each other; heavy and delusional, soppy and withered. Crouching with your lips pressed against your out-of-order knee caps and humming rhapsodies. You’re not going to leave; your conscience sits outside his window, your soul hangs on the clothesline and your heart is perched between his teeth, but you don’t want to look much closer.
The memoirs shine like blood rubies in your nebulous mind which is strewn across the open Kelly-green lawn. But he likes them there. He likes you there; all your parts embroidering the dull landscapes.
Tell yourself he just wants your obsession. He just wants your words, just your life, just one lovesick life. Your lips pout swollen in acceptance; it will do for now.
The throbbing in your clustered lungs makes you drink the oxygen in overdramatic gasps. You cough it up but it ebbs its way back down your throat. So drink it up, drink it up; sip on the redolence of cedar and patchouli; the aroma of home.
He’s glowing in the darkness; he’s the essence of your essence. Bokeh slow-dances behind him in perfect orbits and you might just fall asleep. He loves you. But he can’t tell you yet and you’re too tired to figure it out.
He gathers your pieces [which are warm and oaky when you’re clean] and brings you inside [with buckled bones and an empty chest]. The blood has set and it is drying out your skin.
You lie with your head in his lap somewhere in between the overdose of slumber and wake with neons giving your ghastly penny-shaped rings around your sunflower eyes.
The distortion is beautiful but he won’t use words to tell you that and your too far gone to see him crumble on the other side of your lids that are sewn tightly to your cheekbones.
He drops the heart to his palm and he leans in with your pulse still lingering on his tongue. His cold heart begins to condensate; a poison mix of testosterone and fucked up love. You don’t see it. You are completely oblivious to the swarm panic suckling at his toes and ears.
Get undressed.
Stupid. Fucked. He hates the feeling of blood-sick temples. And all you do is push push push when you’re pressed up against his frame [with your breasts sealed to his chest] and pouring yourself into the blank spaces of angry words while the sweat falls off his nose and races down your cleavage and makes him urge to chase it with his lips.
Chemical reaction.
I should have warned you earlier of his pending reflex. I cringe. I watch my organ bleed again and it’s time to drag me back outside just like raggedy Anne. Take me by one wrist.
You’re lucky tonight; rain. I remember - you’ll glow without russet blemishes under the star-peppered night sky. Your perfume hearts and warm oak will keep him awake. And lay down lay down is what he will hear because his upper body support will perish with his cheek in your fingertips.
You’re innocent. You’re dizzy. You’re a survivor. You’re a lover. You’re an infant. You’re a woman. You’ve done some things wrong. I wish I could tell you ‘one hundred and forty-six nights to go.’
Note to self; you’ll be okay, breathe.
Pentru ca e ingrozitor de veche, pentru ca se potriveste conversatiilor mele cu Lya, pentru ca ma regasesc in refren, pentru ca mi-a plauct si mie odata Pink:
M-am trezit cu greu din amorteala linistita a somnului. M-am luptat cu timpul, cu frigul din baie când m-am asezat pe buda, cu tipete de mama când mâncam cereale. M-am împiedicat de dezordinea proprie si mi-am admirat delasarea. Apoi eroina din mine s-a luptat cu parfumul, mi-am aruncat ghiozdanul in spate, si am iesit înca o data afara. O tigara de regrete, un sarut rece al diminetii si am pornit pe drum. M-am împiedicat ca proasta pe soseaua de clisee, am dat peste oameni pe care, sincer, îi ignor cu desavârsire - ramân în lumea mea cea somnoroasa, in gânduri latente. Îmi vorbesc cuvintele. Le aud, dar ascult melodii vechi cu acorduri ruginite de chitara. Prea multa scoala spunea cândva un om întelept. Apoi ma întorc acasa. "Acasa" ma trage înapoi in lesa si ma aseaza stapânitoare la o masa obositoare de replici obositoare. Termin de mâncat dezgustata si încerc sa ucid cu privirea acele de ceas. Însa ele ma înteapa fara scrupule , râzând cu batjocura de fata trista. Îmi schimb hainele, ma schimb si eu o data cu ele. Îmi pun costumul de Barbie cea Casnica (ultimul trend în materie de obligatii fata de parinti). Cu grija asez lucruri în ordine, gânduri pe rafturi prafuite. Apoi plasticul tastaturii suna zgomotos în flajorete naturale ce vor sa evadeze din boxa plictisita. O raza plapânda se lasa usor in jos, monitorul lumineaza un jurnal idiot în care zgârii prostia mea. Ca o functie matematica : introduc gunoi, iese gunoi. Cred ca e functia constanta, dar am chiulit azi. Am chiulit si de la viata. Mi se parea prea banala azi. M-am dus într-un bar decorat cu un gust nu foarte dulce. Au compensat pliculetele de zahar inexistente lânga o cafea cu gust amar de fum de tigara. Dar am baut o bautura carbogazoasa (trebuie sa credem ca bulele visatoare se duc într-o lume mai buna, cu mult mai buna; trist? sa nu crezi). Sa-ti povestesc ? O.K. Încep: "Pasesc în umbra soarelui de speranta si, în întunericul de îndoiala, savurez o bautura racoritoare, te racoreste de pareri idioate si concluzii inutile si, bineînteles, de orele de mate. Apoi privesc paharul. Transparenta îmi atinge sufletul, îmi atinge buzunarul. Paharul gol sta parca pictat pe pesteri de demult, cu oameni primitivi vazuti cu mult mai destepti decât sunt in reflexii de sticla înselatoare." Sa revenim. Eram acasa în fata zeului tehnologiei, chiar Yahoo-ul în persoana, ma rog, în sistem binar. Dupa ce m-am inchinat credincioasa, m-am intors la realitatea creionului si a hârtiei. A mai trecut o moda, a mai murit un vis, s-a mai stins o stea. Ma gasesc cu ochii pierduti privind spre tine. Yahoo-ul mi-a ascultat rugaciunea, ti-a transmis mesajul meu prin fire animate de curent electric si ne-am întâlnit. Un moment distrus de ploia rece de priviri scrutatoare, de replici politicoase si o muzicã de pisici pe fundal de cer înstelat. M-am luptat din nou ca eroina cu aerul ce ne-nconjura. Si in vidul absolut, o sclipire s-a stins de dragul vorbelor mele - "Trebuie sa plec". Pai era de asteptat. Alarma - Mom calling - a sunat si în 5 minute, calutul meu de fiare, calutul meu electric m-a dus ca vântul si ca gândul înapoi între patru pereti cu var galben (e la moda). Locul mistic m-a înconjurat - rituri cu teme, slave cu dor de viata, transcendente în coli albe, lipsite de mine. Iar timpul m-a învins si cu un Miau! ce mi-a soptit tacerea serii, a orasului, a gândurilor vociferante din jurul unor farâmi de minte teribilista, ghemul de puf s-a asezat cuminte lânga un copil. Acum toata lumea doarme. Sss...
Imi este dor de oameni. De aceiasi oameni. Mi-e dor sa rad si sa aleg pe strada vorbind la telefon. Interactiv beau cafea la 11 noaptea cu gandul la Lya, Vlad devine din ce in ce mai enervant cu grija lui pentru mine, eu si Iulia luam ignore de la profa de info, ma gandesc la Diana si incerc s-o sun; evident ca nu merge, astept sa-mi petrec dimineata de sambata cu Bogdan, sriu acest post din laboratorul de info. PS: Sunt intrigata si obosita, sunt nervoasa si imbratisata. Astept party-ul de Halloween!! Pam-pam!
Imi vine sa zic epilog. Pentru ca s-a terminat prea repede. Sunt ipocrita, stiu. Mentionez ca aceasta postare nu va contine niciun cuvant de bine pentru nimeni inafara de vesnic veselul 8B, pentru ca aseara mi-a demonstrat ca doar el e acolo langa mine cand chiar am probleme, si evident vesnica si nelipsita Diana, care ma urmarea (intentionat sau nu), de fiecare data la baie, atunci cand imi venea sa plang. Am avut parte de o saptamana plina si agitata; dar a meritat. Ore plictisitoare, presarate cu crize de ras datorate lui Gino, amestecate cu informatica cu cozonac "de la mama de-acasa" à la Alin, la care s-a adaugat telefonul [care devine usor usor un drog], de la Lya din fiecare pauza, si pentru sfarsit, un bal fabulos. Vineri, baterii descarcate, telefoane disperate, ploaia care radea la noi, Lya care ma astepta in fata blocului udata de un maxi-taxi, o rochie ciudata, niste dresuri albastre, o esarfa imprumutata, o "excursie" in tara bijuteriilor la Lya acasa- clar la noi o pregatire de bal ca la nimeni! Gabi a facut cinste 8B-ului, iesind Miss Boboc. Felicitari, Gabi! Cel mai ''zguduit'' bal la care am fost :)). Sa nu ai loc sa dansezi meneaito?! Stiu stiu! Ah, si una din surprizele serii: am dansat pe Inna!! Stiu si asta!:)). De ce? De 8B!. Stiu!:)). Vibrau gamurile cand a fost "Cine e cu noi?!", special pt 8B,ne-am miscat genial pe ''Thriller'', si nimeni nu tipa mai tare decat mine, Lya si Dyd la versurile '' magice'' din Burning Love, pentru ca si Dj-ul stia ca noi am fost in Costinesti!:)) M-am simtit ''la rascruce de holuri'', am fost in baia pe care Lya o imparte cu Paul,mi-am rupti picioarle pe tocuri, am dansat pe ''Zece'' cu Radu (care danseaza fabulos!:|:)) ), si am primit zeci de imbratisari vindecatoare la sfarsit. Si am evitat o serie de intrebari. Acele intrebari. Si ma simt datoare cu un raspuns; Vom deveni, cel mai probabil, niste prieteni de sarbatori(cele mai lungi conversatii vor fi, fara indoiala, urarile de Craciun si de Paste. Si de onomastice, daca ne-amintim.) Oameni care au avut si au impartasit totul la un moment dat, impart acum si de-acum incolo un simplu, modest salut pe strada. Daca nu e prea aglomerat, desigur, pentru ca altfel, am fi nevoiti sa tipam sau sa alergam unul dupa celalalt. Iar noi am incetat de mult sa facem asta. Nu ne mai zbatem, nu ne mai revoltam. Nu (se) mai plange niciunul de asteptare, dezamagire, indiferenta, distantare, negare, deznadejde. Nu mai e zbucium, nici durere, cum nu mai sunt nici lacrimi disperate, sau intr-un final, resemnate. Nu ne mai ard obrajii. Pentru ca nici saruturi neasteptate nu mai are cine sa sarute sau sa fie sarutat. Nu ne mai dor ochii. Pentru ca acum nu avem decat sa intoarcem privirea. Nu ne mai tremura genunchii. Nici de nerabdare, nici de necredinta. Nu ni se mai pune un nod in gat. Nici de emotie, nici de durere. Nu mai vibram. Nici de agonie, dar, Doamne, nici de extaz. Nu impreuna.
Se face racoare afara. Si incepe sa-mi fie si mie frig. Nicio grija, am şalul la mine. Oricum ar fi, nu ti-as mai pretinde nimic. Mi-ai daruit tot ce ai avut de daruit. Mi te-ai daruit. îţi mulţumesc.
To do list: 1. Reprofilare. [din toate punctele de vedere.]
Shinshilla imi canta in telefon '' She will be loved'', Bogdan imi spune ca totul va fi bine; ador diminetile de sambata pe care le petrec cu Bogdan. Se anunta o saptamana urata; eu si Lacramioara ii tinem pumnii Dianei si o asteptam acasa cu un dinte in plus!!
Am obosit. Simt ca nu mai vreau nimic. Simt ca tot ceea ce pot face este sa stau in pat si sa ascult muzica. Dar ma intalnesc cu Gabi care ma imbratiseaza tare si sincer, si ma inveselste. Mestec un pachet de guma. Iar am chef de pat si muzica; ma enervez. Spre mine alearga o frumoasa si inalta blondă; Diana cum reusesti tu mereu sa ma faci sa rad? Nu stiu; dar continua! Ma duc acasa. Ma suna Lya; noi desi vorbim in fiecare pauza, parca tot nu ne ajunge timpul :)). Avatarul Ancăi ma mobilizeaza (voi zambi, Anca!:D). Casc. Ma joc cu Tufănel.
V-am mai spus cat de mult o urasc pe Inna si muzica ei de club?..nu?..ei bine, va spun acum: ma scoate din minti acel 'beat'!... Bine..nu stiu daca chiar e de vina Inna sau oamenii care o asculta...
Incerc sa ma bucur de week-endul prelungit si sa ma intalnescu cu persoanele dragi. Le duc atat de mult dorul, chiar daca stiu ca ei sunt mereu acolo!.
In fiecare zi dupa scoala ea ma primeste cu o imbratisare, chiar daca uneori numai de mine nu mai are timp; iar el ma priveste zambareţ atunci cand inchid usa in spatele meu. Zambesc.
Azi m-am surprins razand isteric. Al meu 8B e celebru! E in CoolGirl, multumita lui Briss, evident la rubrica "Perle de elevi", fiind reprezentati de Radu si Ovidiu. :)) Revenind la starea mea, mi-am facut o "To do list":
Sa invat.
Sa devin mai rationala.
Sa nu mai fiu (asa) irascibila.
Sa pot fi in stare sa intorc binele care mi s-a facut.
Sa nu ma mai impiedic dimineata in picioarele Iuliei de 60 de ori pe minut.
Not to hurt people anymore.
Motivatia sa-mi invinga lenea.
Sa fiu putin mai inalta.
Sa nu mai fie atat de multi oameni prosti si pitipoance fitoase in jurul meu. Sau, sa nu ma mai deranjeze prezenta lor.
Sa nu ma mai mire si/sau deranjeze ca I don’t care anymore.
Incercari tot mai grele.
Sa nu mai fug din calea lor.
Sanity.
Memories.
Si evident, sa ma distrez ca niciodata revelionu’ asta. [Deja mi-e mila de neuronii mei.]-nici eu nu stiu de ce vorbesc de revelion acum..Ah ba da; stiu :D.. si il sustin pe Cristi!:))
Sa nu o dau in bara cu persoanele la care tin.
Sa incerc sa fiu eu insami chiar si atunci cand imi tremura picioarele.
Strength. A lot. of strength..
O serie de poze si 3 filmuleţe imi fac cu ochiul, Bogdan ma trimite din nou cu gandul la un transfer, Lya imi povesteste despre o dieta cu patrunjel [?!]... Zambesc. 3 zile nu-i mai vad pe racoviţeni!! Si din nou zambesc. :)
